Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Ce faci când un spectacol nu iese cum te aşteptai

Posted by on 20 August 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Ce faci când un spectacol nu iese cum te aşteptai

Din perspectiva unui tânăr absolvent de UNATC.

Vorbim despre spectacolul Miezul verii la miază-vest, adaptare după August: Osage County de Tracy Letts (spectacol de licenţă al absolvenţilor de anul III UNATC, clasa Şerban Puiu. Spectacolul a fost jucat în cadrul Ideo Ideis sâmbătă seara, într-o sală a Primăriei. Am vrut să aflu de ce au existat şi reacţii vehement critice şi de unde s-a transmis şi către public că cei de pe scenă simţeau, la rândul lor, că nu totul decurge aşa cum erau obişnuiţi.

Am stat de vorbă cu fostul pe coleg din Teen Act, Alex Zlăvog, care-l interpretează pe Bob.

“Ideea e în felul următor: noi am avut senzaţia, acum, fără să mă laud sau să laud grupul în vreun fel, întotdeauna am ştiut, cam de la premiera spectacolului ăstuia, că el este un spectacol foarte bun. Dar nu la modul la care să ne bucurăm noi c-am făcut o treabă foarte bună neapărat, (îl jucăm de prin aprilie, după jumătate de an de lucru). Noi ştim că-i un spectacol foarte bun pentru că relaţia pe care o simţim cu publicul atunci când îl jucăm e foarte puternică. Pentru mine senzaţia asta e foarte specială, aveam senzaţia că-i un spectacol foarte viu”.

Am vrut să ştiu dacă a simţit că spectacolul nu s-a legat şi de ce s-a întâmplat asta.

“Mă pune cumva într-o situaţie delicată. Eu, personal, şi acum nu vreau să mă leg de nimeni, am simţit că legătura aia care se face între noi şi public la toate spectacolele, în seara asta, în mod total curios, nu s-a întâmplat. Pur şi simplu nu se crea nicio legătură între noi şi public. Am simţit că publicul nu prea a empatitat cu ceea ce se întâmpla pe scenă, şi asta pentru că majoritatea oamenilor din public erau adolescenţi”.

Şi, ce faci în situaţia asta?

“Normal că nu cazi şi că, gata. Din punctul meu de vedere, eu m-am concentrat pe cât posibil să-mi fac treaba aşa cum cred eu că e bine. Pentru că am mai trecut prin chestia asta, cu, ştii, panica. Ideea e că noi am discutat spectacolul într-un fel, am gândit textul într-un fel, şi rolul ăla deja a fost construit într-un fel. Nu-mi rămâne de făcut decât să fac, cu câtă dedicare şi pasiunea am în momentul respectiv, ceea ce am de făcut”.

În public s-a creat impresia că momentele la care s-a râs eu fost transformate conştient în “cioace”, pentru că textul aborda o problematică grea, care responsabilizază foarte mult, şi pe care actorii puteau să nu reuşească să şi-o asume, aşa că au găsit această rezolvare, refugiul în acel gen de umor. Alex m-a contrazis:

“Textul ăsta e recunoscut ca fiind o comedie neagră excepţională. Piesa e o adaptare, noi am făcut iniţial pentru licenţă, pentru că aveam anumite reguli în şcoală, l-am scurtat şi adaptat”.

Ce faci când simţi că nu ţi se dă ce crezi că ţi se cuvine atunci când eşti pe scenă?

“Pentru că e o discuţie mai generală, în primul rând trebuie să înţelegi, după părerea mea, care este problema. De ce nu ţi se oferă ceea ce crezi tu că ţi se cuvine. Şi dacă faptul că tu crezi că ţi se cuvine e corect. Contextul în care te afli, vârsta la care te afli, cum e normal să te privească un om în condiţiile în care nu te ştie, în care nu ai avut nu ştiu câte spectacole, ştii ce zic? Eu-s foarte pragmatic, aşa, când e vorba de feedback-uri. Pentru că nu-mi permit să mă las atins de chestiile astea. Nici când mi se spne de bine. Pentru că sunt atât de implicat şi atât de tare mă chinui pe mine încercând să fac o chestie cât mai bună, că niciodată nimic nu e destul de bun. Eu sunt convins că spectacolul ăsta e foarte bun şi datorită faptului că e făcut într-o proporţie destul de mare de nişte studenţi care au terminat trei ani de facultate (care nici măcar nu-s cinci, câţi erau pe vremuri)”.

Notă personală: ar fi ideal să avem acces, ca şi public un pic mai educat, la cei care se străduiesc să ne încânte. Găsesc extrem de util faptul că am reuşit să stau de vorbă cu Alex şi să încerc să-l ajut, spunându-i cum s-a simţit din sală şi încercând să-mi rezolv din nelămuriri ca să iasă un articol cât de cât obiectiv.

În fond, copiii ăştia vin la Alexandria să înveţe.

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *