Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Microuniversul moldovencei din Ardeal

Posted by on 17 June 2014 in De zi cu zi | 7 comments

Microuniversul moldovencei din Ardeal

Știu că mai am amici sau cunoștințe îndepărtate care nu mă urmăresc pe rețelele sociale ca pe Duhul Sfânt (și să le fie rușine!), drept urmare n-au aflat că locuiesc de aproape un an de zile deja în Alba Iulia (în iulie se împlinește anul de când Capitala e mai săracă de moldoveni, bine, de un moldovean).

Chiar azi m-a invitat cineva la un eveniment în București și, când i-am dat vestea că locuiesc în Alba Iulia m-a întrebat, cum au făcut-o toți cei care au aflat vestea, pe parcurs: păi și ce faci acolo?

Întrebarea e absolut legitimă, iar răspunsul meu de azi a fost: trăiesc, iubesc, lucrez, vloguiesc, dar o să detaliez mai jos ce înseamnă noua mea viață pentru mine.

De când locuiesc în Alba Iulia am o viață socială nu neapărat mai intensă, dar mai profundă. Mă văd cu mai puțini oameni ca în București, dar am vreme să-i scormonesc afectiv mai mult. Sunt Marius și Diana, “nașii”, gazdele noastre săptămânale pentru grătare și seri de Game of Thrones, sunt Jorj, Ovidiu și Gabi cu care ne jucăm Catan, sunt fetele cu care mai ies cu bicicleta, Raluca și Iunnia și fac parada modei, sunt prietenii lui Andrei cu care mergem la serile de stand-up comedy sau concertele locale.

De când locuiesc în Alba Iulia gătesc mai des. Faptul că locuiesc cu prietenul mă responsabilizează în sensul ăsta. Cum ar zice un clasic în viață, am avut și eșecuri, am avut și succesuri :)

De când locuiesc în Alba Iulia merg mult cu bicicleta. E Romulus cu care urcăm munți și explorăm împrejurimile, iar recent, gașca noastră de trei s-a mărit cu un membru nou, Lorant, și ne autointitulăm The sunset hunters.

De când locuiesc în Alba Iulia am prieteni peste tot. Ne întâlnim cu fețe cunoscute la cantina studențească la care mai prânzim, îl știm pe Dani de la Bistro, vorbim cu doamna de la brutăria aia nouă, îl vizităm pe Robert de la biciclete și stăm la palavre cu el de ne uităm treburile pentru care am ieșit (Robert mi l-a “vindecat” pe Kunz de câteva ori și tot el mi l-a și vândut), merg la masaj terapeutic pentru spate la Adela și ne-ntindem la povești, stăm pe capul lui Radu de la Framm`s și ne aducem prietenii acolo, pentru o altfel de atmosferă.

De când locuiesc în Alba Iulia sunt mai atentă la detalii. Îmi place să văd tineri pe biciclete, îmi place să analizez cucoanele care stau la palavre în balconașul de deasupra biroului băieților de la Vertical, îmi place să miros teii, să privesc trandafirii care au colorat orașul, să mă plimb prin Cetate seara și să mă holbez la stele, să beau o bere pe-un zid al Cetății.

De când locuiesc în Alba Iulia merg mai mult la piață. Îmi place să fac tura de dimineață călare pe Kunz și să-i umplu coșul cu lapte proaspăt, pâine caldă și plăcinte, verdețuri de borș. Îmi place pulsul și forfota dimineții în piața din Cetate, îmi place să văd și aici fețe cunoscute, să primesc sfaturi și rețete de la doamnele de la care cumpăr zarzavat.

De când locuiesc în Alba Iulia zâmbesc zilnic și râd cu poftă. Andrei are grijă să mă surprindă cu câte un buchet de flori săptămânal, astfel încât vaza nu rămâne niciodată goală.

De când locuiesc în Alba Iulia gândesc mai mult: de ce să ne mai apucăm, ce proiect să mai gândim, cum putem promova Cetatea, cu cine putem vorbi să facem evenimentul x, cum să materializăm ideea y, cum să facem bani de concediu, etc.

De când locuiesc în Alba Iulia am învățat cât de frumos e să ajuți oamenii. N-am refuzat niciodată să discut cu oameni care simțeau nevoia să mi se destăinuie sau care păreau pierduți și, deși chestia asta te poate seca uneori de energie (pentru că, inevitabil, îmi asum micile lor drame), te refaci repede și roata are grijă să se învârtă.

Deci mie mi-e bine în Alba Iulia. Normal, Bucovina mea rămâne pe primul loc, sufletește, iar Piatra Neamț-ul meu drag își menține loc fruntaș, dar Ardealul nu-i deloc de lepădat și simt că am evoluat uman (că profesional trebuie să recunosc că tot Bucureștiul m-a ajutat) mult mai mult decât în ultimii ani la un loc.

 ampoita

7 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. alina rad

    Adevarul e ca sufletul bucuros face viata frumoasa, oriunde :)!

  2. cismaru

    misto :) bravo, foarte frumos :)

  3. Alt Ciprian

    e frumos ce scrii dar am impresia ca asociezi cu Alba Iulia lucruri (pozitive) care nu sunt in mod obiectiv “provocate” de Alba Iulia. Eu m-am mutat recent din Bucuresti in Cluj si chiar daca simt aceast impuls de a-mi justifica mutarea prin a cauta si a pune pe o “lista” lucrurile pozitive de aici, rezist totusi tentatiei:) Ar fi nedrept fata de Bucuresti, care are si el imprejurimi frumoase (Arges, paduri, Comana, lacuri), piete cu vinzatori prietenosi si oameni de calitate.

  4. Chiriasul grabit

    Daca n-ai pus mana pe unu cu casa din Bucuresti, te-ai multumit si cu unu din Alba Iulia.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *