Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "blog"

GAFE

Posted by on 19 July 2016 in De zi cu zi | 0 comments

GAFE

Melanie Trump e fan Michelle Obama. Atât de fan, încât își însusește ideile și discursul Primei Doamne. E OK, la noi curg doctorate pe bandă, dar măcar acum o să aibă Ponțică scuza că se întâmplă și la case mai mari:

Scott Disick, adică băiețașul care și-a făcut un nume pe spatele nevestei, care se întâmplă să fie Kardashiană, a luat cu copy-paste ce-i spuneau niște fete de la PR, pentru că de ce să și muncești la o postare de câteva zeci de mii de dolari?

Read More

Început de poveste (1)

Posted by on 16 October 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Început de poveste (1)

– Nu te panica, e doar un ceai, nu se întâmplă nimic dacă nu ajungi la timp!, îi strig în timp ce el deja alerga spre bucătărie, să oprească șuieratul disperat al ceainicului. Zici că era ultimul suflu al Titanicului și voia să trezească toate epavele de pe fundul oceanului. Heh, little did he know… în fine, trebuie schimbat. Prea scoate sufletul din om.

Read More

Microuniversul moldovencei din Ardeal

Posted by on 17 June 2014 in De zi cu zi | 7 comments

Microuniversul moldovencei din Ardeal

Știu că mai am amici sau cunoștințe îndepărtate care nu mă urmăresc pe rețelele sociale ca pe Duhul Sfânt (și să le fie rușine!), drept urmare n-au aflat că locuiesc de aproape un an de zile deja în Alba Iulia (în iulie se împlinește anul de când Capitala e mai săracă de moldoveni, bine, de un moldovean).

Chiar azi m-a invitat cineva la un eveniment în București și, când i-am dat vestea că locuiesc în Alba Iulia m-a întrebat, cum au făcut-o toți cei care au aflat vestea, pe parcurs: păi și ce faci acolo?

Întrebarea e absolut legitimă, iar răspunsul meu de azi a fost: trăiesc, iubesc, lucrez, vloguiesc, dar o să detaliez mai jos ce înseamnă noua mea viață pentru mine.

Read More

O părere despre români, conform Google

Posted by on 25 April 2014 in De zi cu zi | 3 comments

O părere despre români, conform Google

Având în vedere căutările recente pe Google și rezultatele după care ajung oamenii pe blogul meu, ajung la concluzia că:

1. Românii sunt extrem de interesați de mitul și complexul lui Oedip. Și vor poze.

2. Românii sunt extrem de atașați de conceptul de matriarhat. Și vor poze.

3. Românii sunt citiți. Și le place mult cinematografia românească. Cartea lor preferată e La Medeleni, dar vor să vadă mai bine filmul.

4. Românii sunt foarte interesați să-și exploreze sexualitatea prin intermediul literaturii erotice. “Povești excitante” e în top căutări de mai bine de un an încoace.

5. Românii sunt la curent cu miturile arhaice și, fiind ființe religioase prin excelență, își doresc familii sănătoase și sunt în continuă căutare a unei perechi fertile, pe care să o cucerească ușor prin intermediul rețelelor sociale.

Read More

24 e o vârstă bună

Posted by on 27 August 2012 in De zi cu zi | 23 comments

24 e o vârstă bună

Ca să încep să mă construiesc ca adult. Lăsăm pe Peter Pan la uşă. Chiar citeam ieri pe-un blog din afară regula asta: Be comfortable with abandonment, even of parts of your identity. Abandonăm, ce să-i facem!

Aşadar, îmi caut de lucru!

Tot pe blogul ăla văd şi treaba asta: It’s time you looked your delaying tactics in the damn face. Aşadar, comoditate, vise, iluzii, copilării, teren în care nu poţi să-ţi înfigi bine degetele, planuri nesustenabile… la revedere, mi-aţi căptuşit destul existenţa pufoasă.

Aşadar, îmi caut de lucru!

Am scris ieri pe foaie, apăsat, de cred c-am şi gravură în mobilă, primul plan serios. Acum am şi scopul ăla mare, mare, care mă sperie un pic. Sau care mă sperie mult. Dar curajul e ceva ce se învaţă. Am simţit asta sâmbătă, când mă trezesc cocoţată la nu ştiu câţi metri deasupra pământului, încălţată în sandale şi c-o funie ce mă ţinea să nu mă prăbuşesc de tot, dar nu mă scutea de julituri şi lovituri serioase. N-am conştientizat cum parcurg paşii mici, traseul ce mi-a părut uşor, şi că am ajuns în faţa unei probe pe care nu ştiam cum s-o încep. Păşisem pe prima scândură şi m-am lăsat pe vine, speriată, abia respirând. Îngheţasem. Nu puteam nici să mă ridic şi să mă întorc, de frică. Trecusem mai bine de jumătate de circuit. Ştiam că am avut şi alte obstacole, nu concepeam să le trec încă o dată, bătând în retragere. Aşa c-am stat acolo, pe scândura aia subţire ce se clătina, mi-am reglat respiraţia şi m-am pomenit că mă ridic. Că îmi găsesc echilibrul şi că tălpile mele caută singure puncte de sprijin. Şi atunci am învăţat prima lecţie de curaj. Vreau să fac asta toată viaţa, e o mulţumire fantastică.

Aşadar, îmi caut de lucru!

24 e o vârstă bună să-mi rezolv problema egoului. Your stories are both more and less interesting than you think. Să mă obişnuiesc doar să spun povestea, fără să am aşteptări decât de la mine. Să ştiu eu că am spus povestea cum am putut eu de frumos, dar să nu caut aprobări în priviri, validare, bătăi pe umăr, pe spate sau aplauze.

În concluzie, caut stăpân. Agenţie cu clienţi pentru care o să muncesc de-o să-mi sară capacele, ca să am mulţumire. Proiecte de entertainment (pe cât posibil să-mi fructific niscai calităţi: ceva umor, o moacă năstruşnică, olecuţ di carismă, dorinţa de-a face oamenii să râdă). În următorii trei ani vreau să învăţ, să adun, să-mi asum, să dau, să iau.  Acum ştiu ce-am de făcut şi nu-mi bazez succesul decât pe mine.

După şase ani în care am încercat câte puţin din toate (serios, cred că numai inginerie nu m-am apucat să fac), am îngustat aria şi mi-am suflecat mânecile. Când iau în cârcă ceva sau pe cineva, mă înham cu totul.

Ce ştiu să fac: am absolvit SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice şi un masterat în limba engleză în Comunicare şi Publicitate, dar scriu în reviste de când am intrat la liceu. Fără să mă laud, ceea ce mi se întoarce de la oamenii cu care intru în contact se rezumă la “Anne scrie foarte frumos”, “Anne, tu ai putea să scrii o carte”, “Râd foarte mult la ce scrii tu, mă binedispui”, “Of, că frumos le mai zici!”. Mă educ constant să scriu bine, fluent şi plăcut.

Sunt corectă şi muncitoare, conştiincioasă, nu pot să dorm dacă ştiu că mai am ceva de făcut, n-am linişte dacă nu găsesc soluţii. Asta mi se trage de când eram şcolăriţă, îmi făceam bine temele, chiar şi-n plus la materiile ce-mi plăceau. Sunt un foarte bun executant atunci când înţeleg ce mi se cere, chiar şi în domenii pe care simt că nu le stăpânesc. Îmi place şi pot să fac teme de zece. Am bun simţ şi ştiu ce-i ruşinea.

Stăpânesc bine câteva limbi străine – engleza avansat, franceza avansat, germană începător, spaniolă începător (stăpâneam mai bine spaniola acum trei veri, când a trebuit s-o învăţ pentru un post la Acasă TV ce nu s-a mai concretizat). I`m the kind of person you have fun with, cum ar zice partenerul tău de afaceri din State. Îmi place la nebunie să distrez publicul şi reuşesc asta cel mai bine prin autoironie.

Am vorbele la mine tot timpul. Pot să sparg gheaţa în aproape orice situaţie. Ştiu să-ţi zic ce nu-ţi place să auzi într-un mod pe care să-l accepţi. Găsesc metoda diplomată de-a transmite lucruri. Împachetez frumos în cuvinte şi cele mai amare informaţii.

Formal, ca-n fişa postului. Posed: Classic PR Skills – relaţii media, ştiu să scriu un comunicat de presă, să organizez o conferinţă de presă, să gândesc un eveniment de PR. Pot crea conţinut pentru campanie, site, blog de companie, pot furniza material de copywriter pentru campanii. Mai ştiu să fac şi campaign management (cu monitorizare şi analiză). Cunosc bloggeri, deci partea de blogger relations las-o pe mâna mea. Ştiu să îmbin online-ul cu offline-ul în tot felul de combinaţii atractive, evenimente şi iniţiative.

Am o minte cu care încă mă obişnuiesc. Asta ca să nu fie un clişeu cu imaginaţia debordantă şi creativitatea. M-am apucat de vreo trei scenarii de scurtmetraj şi-am participat la ateliere de creative writing, workshopuri de scenaristică şi voluntariat/blogging oficial la festivaluri naţionale şi internaţionale de teatru şi film.

Am făcut un an de zile PR pentru o trupă de rock alternativ şi un studio de hip-hop. Am fost implicată în proiecte de voluntariat, am lucrat în televiziune, am doi ani şi jumătate de blogging la activ, am făcut multe internshipuri (în agenţie de PR şi de advertising, în redacţie de ştiri şi investigaţii, în departamente de PR la televiziune). Sunt parte a echipei parodiez.ro şi am mai fost implicată în două proiecte redacţionale online (manly.ro – revistă de lifestyle masculin şi werock.ro – site de ştiri din entertainment). Am scris un an de zile la Zile şi Nopţi Bucureşti (revistă de timp liber). Un an şi două luni am fost Project Manager la Blogal Initiative, chinezu fiind primul meu angajator serios.

Da, fac şi greşeli. Ştiu să-mi cer iertare pentru ele şi rumeg bine după. Nu vreau să fac umbră pământului degeaba şi am putere, ambiţie şi curaj pentru a-mi îndeplini scopul ăla de care acum, la început de drum, mi-e frică.

Stăm de vorbă?

CV upon request, desigur :)

Read More

Video review The Amazing Spiderman

Posted by on 10 July 2012 in Vlog-ul de Marți | 5 comments

Video review The Amazing Spiderman

Adaug: Peter Parker sună  Peter Piper (picked a pack of pickled peppers)

filmul e plin de cioace, cu toate că pare la un moment dat forţat ca scenariu, rupturile alea care te fac să zici WTF sunt chiar simpatice

un plus dau şi pentru şopârloi, ca grafică

cadre superbe cu New York, 3D peste clădiri, apă şi la un moment dat parcă te zgârie pe nas un… zgârie-nor

Cu mulţumiri la Oxygen PR pentru invitaţie.

Read More