Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "blog"

Blogul are ciocolată!

Posted by on 11 March 2012 in De zi cu zi | 5 comments

Blogul are ciocolată!

Joi am fost la Heidi Choco World, adică în locul ăla în care zici I just died and went to heaven. Cred că ştiu acum cum se simt copiii în fabrica lui Willy Wonka. Pentru că eu am salivat de cum am ajuns. Că arăta aşa:

So this is Heaven.

A fost un atelier la care nu am putut participa cu prietenii bloggeri din cauză de nesincronizare de program, dar am văzut şi cum se comportă doamnele şi domnişoarele jurnaliste scăpate la ciocolată. Iară singurul blogger printre jurnalişti. Cred că universul vrea să-mi transmită ceva :)

Am început prin a ne schimba cu ciupilici (nu din ălea de Chef, ci din ălea de ucenic), halat, ne-am pus mănuşi şi am purces la mirosit boabe de cacao. Cel mai aromat mi s-a părut cel din Ghana, urmat de bobul din Uganda. Apoi am gustat din lichiorul de cacao şi ni s-a arătat ce ingrediente foloseşte Heidi pentru versiunile de cioco locale.

Am fost fix un linge-blide la evenimentul ăsta. Am ieşit în toate fotografiile cu degetul în gură, şi pe bună dreptate!

Albă, amăruie, cu lapte. Fiecare a avut la dispoziţie o formă, un tip de ciocolată din cele trei şi toate ingredientele din fotografia de mai sus pentru a-şi inventa propria ciocolată. După pofta inimii. Eu mi-am branduit blogul şi-a ieşit ce vedeţi AICI.

Am mai aflat că la noi în ţară nu există şcoală pentru maeştrii ciocolatieri şi că atunci când vor să înveţe ceva nou merg în Patria Ciocolatei, Elveţia.

Cel mai frumos moment (în afară de cele în care am băut ciocolată delicioasă) a fost cel în care am “temperat” ciocolată. Eu când am auzit de aşa ceva credeam că trebuie să îmblânzim bobul sau ceva, dar am răcit pasta aceea delicioasă pe o masă de granit, apoi am ţinut forma pe un vibrator ca să spargem bulele de aer şi să se aşeze frumos şi am terminat cu răcirea de tot a formei în frigider. La patru grade.

Mulţumesc fetelor de la Rogalski-Grigoriu pentru invitaţia de-li-ciu!

PS: oricine poate vizita atelierul de ciocolată şi se poate programa la un seminar în genul celui la care am participat şi noi.

Ah, dulci ispite

Read More

Urare bloggeristică

Posted by on 24 December 2011 in Vlog-ul de Marți | 8 comments

Urare bloggeristică

Dragii miei pretini şi cititori,

Îi cald, îi soare şi-i lume bună.

Nu-i agitaţie aiurea, nu-i zgomot, nu-i mizerie.

Vitrine cum vezi numai în cărţi poştale (da, azi am cam făcut window shopping :) ).

Crăciun liniştit tuturor şi relaxare, măcar până începe aprovizionarea de Anul Nou.

Pe mine atâta m-o dus mintea, atâta am făcut. V-am ţucat moldovineşti!

 

 

Read More

Leapşa: ce mă fac cu blogul în 2012

Posted by on 13 December 2011 in De zi cu zi | 9 comments

Leapşa: ce mă fac cu blogul în 2012

Vine de la Hani Claudia o leapşă ce mă bucură pentru că eu mă organizez cel mai bine când scriu pe foaie sau repet cu voce tare ce am de făcut.

Anul trecut a fost primul an în care mi-am setat un scop: Băi, Anne, în 2011 o să… şi-am făcut. Anul 2012 o să fie anul călătoriilor. 12 călătorii vreau să fac. Şi anul în care o să fac un pas important în carieră. Aşa simt, aşa vreau. Şi blogul o să mă ajute. Pentru asta:

1. O să mă antrenez să fiu a people pleaser. Pentru că asta îmi doresc să fac în viaţă şi asta mă bucură: când reuşesc să inspir pe cineva să facă mai mult, să-i dau încredere, să fac oamenii să se simtă confortabil cu ei înşişi, să le dau idei, să îi fac să râdă, să îi destind, să le amintesc de vremuri bune, să îi stârnesc la joacă. Şi blogul meu o să le servească oamenilor: prin conţinut o să încerc să fiu un exemplu şi-un moment de respiro pentru cei ce mă vor citi.

2. Vreau să-mi fac o comunitate, să ştiu că am mereu o mână de oameni cu care pot să fac orice mă taie capul, oameni care n-o să-mi sufle mereu în coarne, cărora să le câştig respectul şi admiraţia şi cu care să mă întâlnesc offline cât mai mult, propunându-le diverse proiecte şi inducându-le din spiritul ludic ce mă caracterizează.

 3. Să mă educ mai mult în Not giving a shit – e important în viaţă să cerni. Eu încă sunt uşor influenţabilă, încă am nevoie de o grămadă de atenţie şi de instant gratification. Să ştiu că theannemarie.ro trebuie să crească şi să parcurgă mai repede câteva etape. Inevitabil o să devin o ţintă şi mă pregătesc să încasez câteva lovituri.

4. Să am o identitate vizuală

Eu n-am încă doi ani de blog, îi fac în martie 2012. Dar blogul e deja extensia mea.

Eu îl citesc cu drag pe Makavelis (de când l-am cunoscut în Redescoperă România – azi puteţi afla că-i şi contabil!) şi mi-ar face plăcere dacă ar accepta leapşa mea. Dacă nu, nu-i cu supărare, o să-l citesc şi-n 2012 şi-am să văd cum evoluează şi-n ce direcţie o ia. Mai vreau să ştiu ce planuri au domniţele Carmen Rusu şi KorinaMS. Şi dacă citiţi voi pe cineva care scrie mişto, dar rar, ia să-mi ziceţi, să-l nominalizez.

*feature foto: Cătălin Georgescu (www.blog.catalingeorgescu.com)

Read More

Webstock11 mi-a amintit:

Posted by on 26 September 2011 in De zi cu zi | 2 comments

Niciodată nu cred că am scris “bloggereşte” despre un eveniment. Adică Am fost la evenimentul X, m-am întâlnit cu următorii bloggeri (eventual cu link), am mâncat, am băut, ce-am aflat nou, mulţumim organizatorilor.

N-am să fac asta nici cu evenimentul de faţă. E primul Webstock la care am participat şi, dată-i fiind amploarea, primul eveniment pe online la care proporţia oamenilor pe care nu îi cunoşteam era mai mare decât cea a cunoscuţilor.

Şi mi-am amintit, parcă din prezentarea lui Bobby, de momentul în care mi-am făcut eu blog. Încercări mai avusesem, mai mult din dorinţa de-a ţine un jurnal şi din naivitatea că oamenilor chiar le pasă de micile mele drame personale. Cu timpul am învăţat că nu aşa se face, că un content de calitate îţi aduce trafic chiar dacă eşti SEO-praf (ca mine, da) şi că interacţiunea şi prezenţa pe Twitter, Facebook, dar şi în offline îţi aduce un gram de respect (care îţi aduce şi campanii).

Parcă pe 14 martie 2010 mi-am făcut cont pe Twitter, după un #rugbytweetmeet unde i-am cunoscut pe Chinezu, Make şi alţi simpatici. Cred că întâlnirea aceea, urmată de discuţiile cu David despre cât de mult l-a ajutat pe el Twitter-ul au reprezentat de-click-ul pentru mine. Ca apoi, la două luni, să-mi fac blog, după ce adunasem o mână de followeri ce m-au ajutat pe-atunci să dau lumii de veste că am o foaie virtuală pe care scriu. Greşeala fusese blogspot-ul. În fine :)

Acum ştiu că nu m-aş simţi în largul meu dacă de mâine n-aş mai avea acces la theannemarie. Aşa cum resimt deplin schimbările pe care mi le impune Facebook. Platformele astea au devenit extensiile mele.

Read More

Pică pe Duminică

Posted by on 22 May 2011 in De zi cu zi | 3 comments

Nu am absolut nicio problemă cu Lunea. E activitate, e fresh, e agitație, îmi place! Dar DUMINICA, pfuai, duminica e mereu ziua aia moartă. Ziua în care nimeni nu răspunde la telefon că se reface după sâmbătă. Ziua care începe după prânz. Ziua care are activitate aproape zero pe blog, Twitter, Facebook.

Ce-i bun la Duminică: light traffic-ul de pe marile bulevarde. În rest e lene, nu ai voie să speli rufe dacă ești creștin cu acte în regulă, nu poți face nici curățenie în casă. Duminica stai și-ți faci mâncare pentru toată săptămâna sau mergi în vizită. Sau lucrezi la proiecte. Asta dacă nu dormi ca porcu până la cinci după amiaza.

Duminica mai e și ziua aia în care pleci din weekend. De la Brașov sau de la Constanța. Spre București. Și o petreci probabil pe Soarelui.

Nu-mi place Duminica.

Read More

Idei de-a gata.

Posted by on 28 April 2011 in De zi cu zi | 8 comments

  Mă admonestează virtual Pandora de dimineață: LEAPȘA! Eu n-aveam chef de joacă, aveam treabă, piesă de promovat, mail-uri de dat, gânduri de gândit. Mă prind într-un târziu că despre asta-i vorba!

Am primit înainte de Paște/i o leapșă de la Carmen panicoasa. Carmen panicata. Carmen “Anne, vreau să rămâi o lady și să mergi Pe Tocuri“. Sau Carmen despre care am scris eu aici mai demult. Că de când am început să mă învârt prin cercuri băiețești a crezut ea, Cărmenuța, că nu mai citesc, nu mai port ciorapi, nu mă mai dau cu ruj sau cu parfum. Primesc leapșa ca să calmez Carmenul.

V-am mai zis eu vouă că dacă e ceva ce nu pot suporta în lumea asta atunci e musai vorba despre Ignoranță. Și Lene intelectuală. Și Prostie. Așa că iau din bibliotecă o carte delicioasă și-o s-o dăruiesc cuiva care are nevoie de ea. Idei primite de-a gata. Nu vă sfiiți. Ați fost inteligenți în clasa a 5a și premianți. Și bursieri. Și citeați lecturile de vacanță. Și vă uitați numai la câteva emisiuni la teveu și nu știați de Facebook: wasting your life since 2004. Nu e nicio rușine să-mi ziceți: Anne, eu simt că nu mai sunt omul cu care mă mândream odată și am nevoie de un șut amuzant și dăștept în derriere. Nea Flaubert știe ce zice.

Așa că mă gândesc să ofer cartea aceasta celui care îmi lasă cel mai sincer comentariu: de ce am nevoie câteodată de niște idei primite de-a gata? Și-l scot la un pahar de vorbă. Bonus! :)

Dicționar de idei primite de-a gata îi o poetică a clișeului, după cum scrie prefața.

Read More