Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "bloggeri"

Ţuţu din Bârlad şi lecţia la bere

Posted by on 7 March 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Ţuţu din Bârlad şi lecţia la bere

Pe Ţuţu din Bârlad l-am cunoscut vineri seară în pub-ul Energiea powered by Grolsch – un pub şi hub urban nou apărut pe harta de distracţie din Bucureşti.

Cum stăteam coloşa la masă cu ochii-n bere şi pălăvrăgeam cu Yoyo, pe masa de lângă noi apare un platou cu scofeturi. Mie una nu-mi place mâncarea asta mică, felii mici mici de pâine cu nişte foi mici mici pe ele şi nişte creme şi paste şi bucăţi mici mici de nicinuştiice. Nu îmi place mâncarea mică pentru că nu ştii niciodată ce mănânci. (insert kinky joke here: se acceptă variaţiuni pe tema Nu ştii ce bagi în gură, You like your food like you like your men: BIG, etc, hai că puteţi şi voi). Dar berea îmi face foame, aşa că m-am bucurat într-un fel.

Numai că nu apucăm să atingem nicio scofetă că apare figura ce aveam să aflăm că răspunde la numele de Ţuţu şi ne întreabă: Pot să iau prăjiturile astea de aici şi să le duc la mine la masă? Ne uităm una la alta, ne uităm la el, ne uităm la scofeturi şi zicem: Mă, nu. Mâncăm şi noi din ele. Ţuţu, un galant, întreabă: Da` cât mai mâncaţi? şi nu dă vreun semn să plece. “OK! Ia-le!”, cedăm noi şi facem cu mâna scofeturilor ce erau deja purtate de sub nasul nostru.

Când îl prind pe Ţuţu că trece prin faţa mesei noastre i-o trântesc: Mă, niciodată, dar NICIODATĂ să nu întrebi nişte femei cât mai mănâncă, ai înţeles?

Şi se aşează cu noi la masă. Aflăm că-i din Bârlad, că vinde licenţe AutoCad (hah, rimă involuntară), că a fost la Universitate la protest şi a aflat ce e solidaritatea în momentul în care i-a dat 10 lei unui ţigănuş ce trăgea din aurolac să meargă să ia un Pet de bere că le era sete şi ţigănuşul s-a întors şi cu berea şi cu restul! 3 lei 60!

Apoi ne întreabă: Voi ce faceţi în Bucureşti în afară de servici?

Îi răspund: Avem o viaţă socială, precum se vede :)

Şi mi-o trânteşte: Sunteţi dansatoare?

Îi zic, râzând în hohote: Nu, nu, eu sunt blogger şi mă întreabă Şi ce spargi? Cum adică ce sparg? Păi ce spargi? Eşti broker! Nu, nu broker, blogger! Ah.

Află că Yoyo îi actriţă şi ne vede numele scrise pe tabla magnetică din pub. Doar că până am mai vorbit noi despre viitorul ţării, agricultura (aşa vehement era Ţuţu, că ne zicea că el vrea să fie ca Adrian Porumboiu) pe tablă stătea scris Luci inimioară Gin. Şi aşa am ajuns noi din Yoyo şi Anne să fim strigate Luci şi Gin (eu sunt Gin, exact).

Tot în pub acolo l-am cunoscut şi pe tipul în a cărui sufragerie se fac repetiţiile pentru Teatrul Joint şi am văzut multe flirturi deşucheate între figuri publice ce au băut cam multe Grolsch pe moca :) All in all, seară reuşită!

Mulţumesc pentru invitaţie fetelor de la Porter Novelli.

Read More

Laser, soro!

Posted by on 24 January 2012 in De zi cu zi | 10 comments

Laser, soro!

Cum free-pass-ul pentru bloggeri e la mine, sâmbătă seara ne-am adunat să ne alergăm la laser tag în AFI.

Au venit: Andra Americanca – încerc nişte nume de mafiot acum!, Andra Hype Glasses, Claudia The Silent Tripping Blonde, Ancuţa Lebăda Nimicitoare, şi Roxana Fotbalista cu Pistol – deci am fost şase fete şi Tudor “Superman on the Wall”, David Forever Winning, Ducu Vrea Revanşa şi Andi Jurnalistul de pe Front dintre băieţi. Până am mai băut o bere, până ne-am cunoscut între noi s-a mai rarefiat aerul în Arena luată pe sus de puştiulici ce-şi serbau ziua de naştere. Că puştiulicii ăştia au fost clar subestimaţi, asta-i altă poveste :)

Febră musculară şi vânătăi avem toţi, am făcut eu un sondaj. Cred că în afară de David, care la un moment dat ne împuşca mişeleşte cocoţat pe-o maşină răsturnată pe-acolo. Am remediat situaţia luându-l în echipă cu mine, doar ştiţi că nu-mi place să pierd!

Bunul prieten Tudor a încercat rigiditatea unui perete din Arenă – ca să vedeţi ce efect am asupra bărbaţilor, o rup la fugă pe unde apucă!

Sunt mândră de fete – am reuşit să facem un fel de strategie şi i-am căsăpit pe flăcăi în lupta fete contra băieţi.

Mai mergem şi miercuri seara, de la 20:30, dacă mai sunt doritori – hop aici cu un comentariu! (în afară de cei ce-au făcut-o deja!)

Read More

Hai cu mine la Laser Tag!

Posted by on 19 January 2012 in De zi cu zi | 27 comments

Hai cu mine la Laser Tag!

Prampampampaaaam! Onoarea tagmei bloggeriţelor înarmate trebuie salvată, iar eu, Anne-Marie, moldoveancă prin ale cărei vene curje sânje de răzăş, mă ofer să mă înarmez cu puşti cu luminiţe şi s-o salveeez! This Is LASERMAXX! (grr, sunet de luptă!)

Pe scurt, să treacă momentul războinic: free pass-ul pentru bloggeri a ajuns la mine. Sunt ultima care beneficiază de-o săptămâna gratuită cu prietenii mei în Arenele LaserMaxx din AFI şi City Mall. Ne împuşcăm cât vrem noi. Până cădem laţi. Până ştim toate cotloanele. Până ne cad mâinile, până se opreşte muzica, până se sting luminile, până se închide mall-ul!

Bun. În weekend o să organizez două ieşiri. Una sâmbătă, pentru apropiaţi şi prieteni, una duminică, pentru cititorii pe care vreau să-i cunosc. Pentru ăia de vor să-i fugăresc la prima întâlnire. Cititorii sunt rugaţi să se înscrie printr-un comentariu şi să zică Tu, vreau şi eu cu tine la lasertag (şi să lase o adresă de mail validă)

Prietenii sunt rugaţi să facă la fel :) Să ştiu şi eu ce echipă am.

Să câştige cine-o fi mai bun! Atâta timp cât îi în echipă cu mine!

Hai să dăm mână cu mână

Şi să ne-mpuşcăm!

#lasersoro

Read More

A doua oară la Vocea României în platou

Posted by on 18 December 2011 in De zi cu zi | 12 comments

A doua oară la Vocea României în platou

Am ajuns mai devreme de data asta şi ni s-au păstrat locuri bune, bune. În spatele juriului. Fix în spate. Dacă nu eram chioară puteam să văd şi ce postează Moga pe Facebook :)

Aşa de bune erau locurile noastre!

Petrişor îşi unduia şoldurile în faţa noastră, cu juma de piept dezgolit. Acest diamant pe care PRO-ul l-a şlefuit de la Dansez pentru tine încoace, Petrişor trăieşte fiecare sunet cu toată fiinţa. Dansează de parcă-l fugăresc turcii. Adică pune suflet, face impresie, îi sare cămeşa de pasiune (dacă poartă).

credit foto: tomanicolau.ro

Întreg baletul se încălzea pentru momentul cu care Loredana a deschis emisiunea de Marţi, 13 decembrie.

Şi live în 3, 2, 1

Pavel a terminat de ronţăit ce-a găsit prin public de ronţăit (ciocolată, chipsuri, banane) şi a făcut un contact vizual intens cu subsemnata. I-am tras un Bunăăăă, Pavel şi l-am lăsat s-o vrăjească pe Greta :)

Şi-ncepe show-ul! LeLe LeLe cu energie! Urma să-i aud cântând live pe toţi cei 12 rămaşi în concurs. La prima pauză Greta strigă: Cineva de la machiaj la Pavel! – agitatul ăsta simpatic asuda întruna şi i se scurgea maglavaisul. “Hai, cineva de la machiaj la mine, vreau să cânt cu cineva de la machiaj”, zice Pavelică – aşa-l alintă Greta. Nu stă locului nici cât îl dau fetele cu pudră. Gata, Pavelică îi ferchezuit, intrăm iar în direct.

Mă uitam la cât de îngrijite sunt mâinile lui Moga, manichiură perfectă. Mă gândeam că mie mi-a sărit un pic oja şi că n-ar trebui să-mi las mâinile să atârne prea mult, dacă mă prinde vreo cameră şi mă fac de toată bafta?

La una dintre reprezentaţiile cu dansatori îmi atrage atenţia un băietan. Îl întreb pe Toma: Băi, de unde-l cunosc eu pe tipul ăsta? şi Toma îmi zice că-i din Piatra Neamţ şi-i prieten cu unul dintre prietenii noştri comuni şi poate de acolo. Nu, nu-i asta! Şi-mi pică fisa: în clasa a 9a am făcut nişte cursuri de dans la Piatra Neamţ şi am dansat o dată cu el. Cu băiatul care e acum în baletul lui Edi Stancu. Era timid, aşa mi-l amintesc. Dansa foarte bine şi atunci, se unduia graţios şi era cel mai bun din grupa aia. Toma se uită ironic la mine: Da, uite, el a ajuns la televizor, dansează foarte bine, şi tu?

Dragoş mi-a zis la pauză că-şi aminteşte că eram brunetă şi punkeriţă când făceam dansuri împreună. credit foto: tomanicolau.ro

Se pare c-a fost seara în care m-am împrietenit cu baletul :) Continuăm cu picanterii de culise, da? Într-una din pauze îl aud pe Pavel: “E ceva de groază Greta! Când vine o femeie lângă tine spune: Ai două minute”. Adevăru-i că săracu Pavel n-avea multă vreme să stea la taclale cu noi, or trebuia să îşi pudreze nasul, or să repete ce-avea de zis, or avea şedinţă cu Greta şi juriul.

Şedinţa în pauză la Vocea României

Cum Pavelică era mereu lângă noi şi-i un personaj ofertant, stăteam geană pe el, poate prindem ceva picanterii, poate scapă vreun porumbel pe gură, să aibă şi cititorii noştri ce râde. Ştia că-i privit, ştia că nu-i vrem răul şi-i plăcea să ne dea subiect de distracţie. S-a uitat la un moment dat la noi, care stăteam cu nasul în telefoane şi zice: Ia uite la ei, şacalii! Cum pândesc să zic sau să fac ceva greşit!

Într-o altă pauză l-am trollat fin pe acelaşi Pavel Bartoş. Cum stăteam în primul rând şi mă sprijineam de banda albastră, am scăpat capacul pixului aproape de scaunul lui Moga. Văd că ieşim din emisie şi Pavel coboară de pe scenă şi-l strig: Pssst, Pavel! Vine la mine şi-i spun: Pot să te rog ceva? “Sigur că da, spune!”, părea foarte interesat de ceea ce aveam să-i zic. Şi-l rog să-mi dea capacul pe care-l scăpasem. “Ah, credeam că vrei să facem o poză împreună sau să mă rogi ceva mai interesant!”, îmi mărturiseşte vădit dezamăgit.

Mi-ar plăcea să ajung şi la finală, de Crăciun. Şi s-o iau pe mama cu mine. Pavel deja ne-a organizat: Hai, care vine de Crăciun şi ce aducem? Eu aduc nişte palincă, ăla ceva caltaboşi, un cozonac, facem Crăciunul la PRO TV! Sper să nu aibă avionul întârziere, atâta tot.

PS: cred că am devenit dependentă de Vocea României. A ieşit Canaf. Uof

PPS: şi ştii ce mai e fain, cititorule? Că ne împrietenim. Noi, bloggerii, cu cei din staff. Deja ne ştim cu sunetişti, cu prezentatorii, cu fetele de la PR, cu dansatorii, vorbim altfel cu concurenţii, e grozav!

 

Read More

În platou la Vocea României

Posted by on 7 December 2011 in De zi cu zi | 0 comments

În platou la Vocea României

 

Mă, ProTV-ul e ProTV. N-ai ce să comentezi. Şi nu mă interesează că fiecare pădure are uscăciunile ei, dar Vocea României chiar e un format de succes şi are în spate o echipă de oameni profi, profi.

Nu o să vorbesc despre concurenţi, a fost prima dată când m-am uitat la emisiune şi m-a bucurat c-am avut ocazia s-o fac direct din platou (eu n-am TV de cinci ani de zile şi în afară de Ştefan Stan – cu care m-a înnebunit Cristina – nu ştiam de nimeni. A, şi de Canaf, c-are nume interesant şi rimează cu Manaf). Merci lui Toma c-a făcut lobby pentru mine :)

Aşa. Eu am vrut să intru pe TeVe cam dintr-a 11a. Tot aveam apariţii la televiziunea locală din Piatra Neamţ şi-mi plăcea să mă uit la mine de mamă-mamă. Mi-am dat seama că aş putea să folosesc şi-n folosul altora latura asta “explozivă” şi să transform glumele şi inspiraţia ce-mi vine în diverse situaţii în ceva ce poate să le dea şi altora niscai idei sau măcar să amuze. Da, shameless self-promotion, că dacă nu eu, atunci cine? Şi am mai vrut să fiu şi ÎN SPATELE camerei, deşi în faţa reflectoarelor mă simt destul de confortabil.

Bun, de aseară vreau să fiu Greta :) Mi-a plăcut mult de ea (creaţa simpatică care producea şi emisiunea lui Teo) care era all over the place şi îi coordona pe toţi şi le spunea cât mai au până intră live şi avea grijă ca ăştia din juriu să nu se întindă prea mult la vorbă între ei şi ca textul de pe prompter să fie corect şi ca Loredana să nu se împiedice de rochie şi ca dansatorii să fie pregătiţi şi ca fiecare să intre din colţul care îi era destinat şi ca multe altele să se desfăşoare conform planului.

Apoi m-a uimit relaxarea din platou. Nimeni n-avea emoţii. Toţi ştiau ce au de făcut şi păreau făcuţi pentru asta. Parcă erau o gaşcă de prieteni adunaţi într-o sufragerie cu scenă digitală şi lumini gândite să pice frumos şi care se adunaseră în ideea: Băi, hai să facem oamenii să se simtă bine. Parcă nici nu ştiau că cineva îi filmează. Totul se petrecea natural. Mai că-mi venea şi mie să urc pe scenă, că tare bine mai era şi tare uşor mai părea! Şi cred că asta-i esenţa unei emisiuni de succes: Make it look easy. Ca la gimnastică. Fetele alea zboară şi se îndoaie şi parcă-ţi vine să te apuci şi tu, la cât de uşor pare.

Ba mai cerşea Bartoş câte-o gură de nuga de la Toma (că-i pofticios, după cum declară, şi i se scurgeau ochii după ceva bomboane ce le molfăiau nişte copii lângă el), ba mai făcea glumiţe cu Brenciu în pauză, ba ne mai distra pe noi cât nu era camera pe el. Ba mai stăteau ăştia pe facebook şi se mai întrebau între ei care ce comentarii a mai primit, ba mai intrau nişte tanti cu blugi sclipicioşi să dea cu mopul peste scenă (am văzut că-i tendinţă cu blugii sclipicioşi la Pro :), toată lumea-i glitter!), ba mai auzeam încurajările concurenţilor ce aveau cabină fix în spatele meu (stăteam în ultimul rând din gradenă şi jos era nebunie înainte de câte-un număr, dar o nebunie din aia faină şi deloc stresată).

Foarte fain (şi-i musai să spun din culise) momentul în care Greta anunţa: Pavel – 30! şi Pavel spunea: eeeei, 30!, păi dacă Pavel 30, Brenciu cât? Şi Greta continua numărătoarea inversă: Brenciu, 19! Şi Pavel: Hăhăhă, Brenciu, 19 şi Smiley cât? Greta: Smiley, 9! şi tot aşa.

Eu am făcut un internship la Pro în anul doi de facultate şi ştiam că fetele de la PR au o relaţie foarte mişto cu vedetele trustului şi s-a văzut şi ieri asta: Brenciu le-a pupat frumos şi prieteneşte pe gagicile care lucrau de zor la laptopuri, probabil ca să dea comunicate şi să ţină pagina de Facebook updatată.

Prietenie. Naturaleţe. Profesionişti. Vocea României.

PS: şi ce mai e fain e că ăştia care cântă au cam un minut de stat pe scenă, în faţa publicului şi a juriului, să se acomodeze până îi pusă camera pe ei. Adică nu intră direct din culise şi-s băgaţi în focuri. Stau acolo, le mai numără Greta nişte secunde, se mai uită la noi, le mai urlă susţinătorii câte ceva de bine, pe mine m-ar ajuta aşa ceva.

Şi live în 5, 4, 3…
Read More

Biz Snow Camp

Posted by on 4 December 2011 in De zi cu zi | 1 comment

Biz Snow Camp

*aceasta este o postare informală despre #bizsmscamp

Sau tabăra pentru oamenii mari.

Replica 1: Bună, sunt Anne şi mi-am uitat ochelarii în cameră, aşa că o să vă rog să mai facem o dată cunoştinţă mai încolo, de la banca a doua nu mai văd nimic. Cine a vorbit acolo, în faţă? Zoso?

Replica 2: Salut, sunt Anne şi-mi pare rău că nu am fost la biliard.

Vă explic acuş ce-i cu asta.

Am plecat în gaşcă de cunoscuţi la Biz Snow Camp (tabăra de Social Media Marketing organizată impecabil de Echipa Biz în frunte cu Marta Uşurelu). Cu Adrian Ciubotaru la pedale, Alex Negrea copilot, Toma Nicolau şi cu mine entertaineri, trolleri (că avea ditai trolleru, zău, dacă nu mai aveam cazare dormeam fără probleme în valiză) şi pasageri cu vezica slabă şi veleităţi muzicale exagerate. A fost un #fordroadtrip, iar pentru faptul c-am ales coclauri şi nu drumu` mare (că un pic de aventură nu strică nimănui, ce GiPiEsu meu!) le-am arătat multor săteni curioşi noul Ford (eu nu ştiu care-i ăla, era roş şi călduţ înăuntru, mai multe sigur citiţi la Adi). Bine, pentru că am alea coclaurile am şi ajuns târziu la Pârâul Rece, am pierdut masa (îs mâncăcioasă şi devin ursuză când nu-s hrănită) şi am aterizat fix când lumea deja se prezenta în cadrul Conferinţei de Deschidere (şi aici ajungem la replica 1). Am lăsat rapid bagajul în camera 8 şi-am intrat pe uşă. Toată lumea o strigat Toooomaaaaa, mie nu-mi păsa că n-aveam reputaţie, n-aveam nici ochelari (şi dacă eu nu îi văd pe ei înseamnă că nici ei nu mă văd pe mine, nu?). Just.

După conferinţa asta din care n-am înţeles mare lucru (unu că nu vedeam de foame, doi că nu vedeam de somn, trei că nu vedeam că îmi uitasem ochelarii în camera 8) mi-am revenit când s-a aprins focul de tabără şi-au început piesele româneşti ce mi-s dragi. Eu foc de tabără n-am mai văzut din clasa a IV-a, şi atunci n-am avut porc. Nici pârlitul porcului nu l-am mai văzut de pe la şapte ani, aşa că m-am holbat când la proces, când la foc, când la stele. M-am lipit şi eu de fetele pe care le cunoşteam şi am socializat timid (timid până când mi-a dat Şuţu să mânc şi să beu şi-am prins puteri) şi după aia, să te ţii! Le-am arătat cum se mâncă direct di pi ţăpuşă, am plictisit-o pe Ancuţa cu amintiri cu bordeie, băieţi, petreceri de Revelion, fân şi pupături şi apoi ne-am pus olecuţ pi dans.

Aşa se mâncă direct di pi ţăpuşă! foto: Cristian Şuţu, www.sutu.ro

A doua zi de dimineaţă m-am trezit cu soare, munte şi mu-zi-că! Eu nu-s Anne dacă nu mă trezesc dimineaţa pe muzică sau cu muzică. Dai din fund şi tu când te speli pe dinţi? Îţi îmbraci un crac în timp ce te fâţâi în oglindă, fluturi olecuţ părul înainte să-l piepteni ca şi cum ai fi în concert cu Guns` n` Roses? S-ar putea să ne împrietenim. Colegă de pat mi-a fost Minxie şi ne-am duelat pentru cel mai mare petec de plapumă. A cam câştigat în prima seară.

Despre conferinţe şi învăţăminte profesionale şi tehnice vă scriu o postare separată, acum să continuăm cu observaţia.

Socializarea cea mai faină se face dimineaţa. Când intri ghiocel (am fost corectată între timp în ceea ce priveşte expresia asta, cică ghiocelul ar fi poziţia defensivă, vinovată) sau zambiluţă şi le tragi la toţi câte-un Neaţa! din tăt sufletu. Aşa. Socializarea cea mai uşoară se face la tava cu mâncare. Bună dimineaţa, Bună dimineaţa, o remarcă despre micul dejun, staţi să vă ajut eu cu furculiţa aia, un şerveţel, da sigur, ahaha, nici eu nu funcţionez fără cafea, da, salteaua a fost bună, bine că avem muzică, ne vedem la conferinţă.

Pensiunea Allegria şi întregul complex Porţile Regatului de la Pârâul Rece merită un review în Zile şi Nopţi că tare fain m-a mai simţit! De la personalul zâmbitor şi grijuliu, la câinii ce mişunau pe-acolo şi parcă ne păzeau de hateri, la scările ce mi-au întărit… inima. Mâncare bună, camere curate, încălzire, elcedeu, jacuză, tot ce trebuie ca şi un Be-listăr să se simtă fruncea alfabetului.

Măăăă, m-am cam lungit. Şi ţi-am mai zis eu ţie, cititorule: nu-mi place să vorbesc despre lucrurile foarte, foarte dragi şi profunde. Am avut chimie, mi-am consolidat nişte relaţii cu oameni cu care mă văd săptămânal în Bucureşti, dar nu aveam foarte multă istorie (Ancuţa, Minxie, Andrei Roşca – al cărui Sweets-Supplier se pare că am devenit), am cunoscut TvDeCeii!, pe Tomată, pe Groparul cel cântacios şi jovial, am mai făcut câteva fete să se lipească de mine, deh :) Tabăra asta a fost despre socializare, socializare, socializare! La tava cu mâncare, la biliard (aici vine locul replicii 2), la pauza de cafea, la pauza de masă, la karaoke, la concursuri, la dans, la foc. Acum ne vedem la evenimente formale şi ne facem complice din ochi, acum fac legătura cu faţa care se ascunde în spatele paginii virtuale pe care scrii, acum poţi să îmi faci cunoştinţă şi cu alţi prieteni de-ai tăi şi să lărgim reţeaua, că ştii tu de la Biz Snow Camp că nu-s tocmai ultima găină din coteţ. Şi asta înseamnă ACUM pentru mine SOCIAL media.

foto faine aici, la Şuţu pe pagină sau la Biz

Read More