Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "cafea"

Bună. Sunt Anne şi iubesc cafeaua.

Posted by on 27 July 2011 in De zi cu zi | 24 comments

Bunăăăă! Sunt Anne şi-mi place cafeaua. Îmi place în toate formele – boabe, lichidă, caldă, rece, cu lapte, cu frişcă, smântână, ciocolată, îngheţată, o ador! Iar când cei de la Nescafe mi-au propus un tasting cu noile sortimente de Frappe am fost Da, Da, DA! Gimme gimme gimme!

Primul sortiment pe care l-am gustat a fost Peppermint-ul. Ştii ciocolăţelele alea englezeşti cu ceva verde răcoritor înăuntru, ca un fondant? Miam, ăsta-i gustul Frappe-ului ăstuia! Rămâne aşa răcoritor pe limbă şi te trezeşte numai bine cât să ieşi iar să înfrunţi soarele de-afară.

Cât despre cel cu Rom – altă poveste. Mi l-aş prepara mai degrabă spre seară, la o întâlnire cu cea mai bună prietenă sau cel mai bun prieten, să prindem puteri că vrem să mai şi dansăm în club după.

Eu mi le-am făcut cu trei cuburi de gheaţă şi tot Nom, nom, nom! zilnic câte unul că aproape mi s-a terminat stocul.

Dacă vrei să-ţi dau şi ţie să guşti – lasă-mi un comentariu în care propui o cu totul şi cu totul altă aromă pentru Frappe-urile Nescafe şi îmi zici de ce ţi-ar plăcea să bei aşa ceva şi eu îţi trimit un display special compus din 4 pliculeţe, 2 plicuri de NESCAFE Frappe cu aromă de Rom şi 2 plicuri de NESCAFE Frappe cu aromă de Peppermint.

Şi cum Nescafe mi-a zis să fiu darnică, primii 40 de comentatori se vor REVERGORA cu Frappe-uri Yum! Să nu uiţi să-mi laşi adresa de mail ca să vorbim cu poştaşul :)

Read More

Maestro Frappuccino la Starbucks

Posted by on 10 June 2011 in De zi cu zi | 1 comment

Am mai scris eu despre Starbucks aici pe blog. Se pare că sunt “convocată” la câte-un workshop din ăsta fain cam în fiecare anotimp (mulțumesc pe această cale Adrian Ciubotaru).

Clasa de Frappuccino® s-a ținut cu patru elevi. Am început cu teoria, am continuat cu punerea în practică (adică ne-au pus șorțuri și-am purces la personalizat Frappuccino-uri). Ce-am învățat:

Că Venti Frappuccino și Machiatto sunt mărci înregistrate Starbucks (așadar copy-cats, zgâriați-vă).

Că laptele se toarnă până la prima linie și că poate fi Full Fat (3,7% grăsime), mai puțin gras (1,7%) sau lapte de soia.

Că poți alege 11 siropuri! pe care le poți amesteca cum te taie capul, fie cu cafea, cu lapte, cu shot-uri de espresso, cu frișcă, cu extra toping, cu bucățele de ciocolată. Nu te speria, unele au doar 96 de calorii și nu e mare dezastru nici pentru cele mai “bombe” băuturi – adică dacă-ți pui ca haplea și vreo cinci siropuri și chocolate chips și frișcă.

Frappuccino face furori la Starbucks. E atât de bun încât înseamnă deja 30% din vânzările pe timp de vară. Doar că timpul de așteptare (care la Starbucks e de 3 minute) s-a prelungit de când cu posibilitatea de personalizare a băuturii. Că stai și te zvârcolești la arome.

Eu am încercat un Caramel Frappuccino – care ar fi ORIGINALUL (most sold, rețeta clasică) și apoi mi-am preparat singură FIȚA (adică ceva personalizat cu Strawberry – că mi-au zis că are gust de gumă Turbo! – vă invit să-l gustați că-i chiar bun).

Read More

Ce-ți lipsește?

Posted by on 28 May 2011 in De zi cu zi | 9 comments

Pentru ăștia ca mine, adică oamenii născuți și crescuți printre munți, viața în comunitatea urbană ce sare de un milion de locuitori poate fi uneori chinuitoare. Ce-mi lipsește:

-cântecul cocoșilor dimineața.

-cafeaua pe terasă, pe verandă, în gang, cu dealurile verzi înaintea ochilor și soarele de-o suliță pe cer.

-mirosul de rufe întinse pe sârmă în curte.

-să pot să ies din curte și în zece minute să fiu în vârful dealului, de unde să pot privi trei sate.

-balconul de la Piatra Neamț, pădurea din spatele blocului, pârâul din față, Gospodinele de unde vezi orașul, terenul de tenis, urcușul spre Colibe

-să iau bicicleta lui bunicu și după patru kilometri să bat în portița vară-mii.

-să mă scald în Moldova.

Vouă ce vă lipsește la oraș?

Read More

Experienţa Starbucks şi o călătorie aiurea-n tramvai

Posted by on 21 October 2010 in De zi cu zi | 9 comments

La ora 19:00 am ajuns la Starbucks America House unde m-am întâlnit cu ceilalţi 9 concurenţi de pe blogul lui Adrian Ciubotaru. Cald şi bine (poate niţel prea cald pentru starea de alertă în care mă aflam, alergasem prin metrou să ajung la marele fix), muzică faină, întâlniri de business sau de amor în jurul meu, miros îmbietor de cafea şi oameni noi cu care dădeam mâna a Salut-Salut.

Curând au început să curgă informaţiile (staff-ul a fost atât de prietenos şi informat, mi se părea că vorbesc cu doctoranzi în cafea, zău :) ). Am aflat ce-i cu logo-ul Starbucks (sirena cu două cozi, simbol ce purta noroc marinarilor şi Starbuck, matelotul din Moby Dick), am învăţat diferenţele dintre Arabica şi Robusta şi despre cât de decofeinizată e de fapt cafeaua decofeinizată, despre faptul că un shot de Espresso trebuie sorbit în primele 10 secunde or îşi pierde proprietăţile, despre cum să bei cafeaua în patru paşi astfel încât să te poarte pe tărâmurile etiopiene… Eh, dragii mei, şi multe alte informaţii preţioase pe care le ştiu doar eu şi pe care nu le ştie nici Google, dar pe care le puteţi afla dacă mai treceţi pe la Starbucks şi intraţi în vorbă cu doctoranzii în cafea sau The Coffee Masters.

Aiurea-n tramvai noaptea pe răcoare.

Nu, nu, plimbarea mea nu a fost deloc pe atât de romantică precum arată imaginea asta. Pentru că 42 NU E 34. Asta am înţeles aseară.

Aşadar am ieşit din Starbucks America House din Victoriei şi m-am îndreptat spre staţia de tramvai. Mi se părea că sunt într-o adevărată capitală europeană, era un aer plăcut afară, câteva frunze moarte pe care le fluturam cu vârful cizmei, luminile şi maşinile şi parcă era altceva. M-am uitat pe cer, norii se vedeau frumos, bla, bla… Era 21:10.

Întreb vatmanul din 45 dacă ajunge la Lizeanu. Îmi zice că nu, aşa că urc în următorul tramvai, 34. 34 care nici bine nu a părăsit staţia şi a cotit-o la stânga. Pam-paaaam, ce se întâmplă? Şi de ce nu mai e nimeni în tramvai? Şi de ce a cotit-o pe-o străduţă dubioasă? Pentru că era 42 şi se îndrepta spre Piaţa Presei, via Clăbucet, Bulevardul Expoziţiei (care, între noi fie vorba, nu-s tocmai romantic-user-friendly, cum eram eu). Aşa că m-am panicat iniţial, după care am rămas cuminte pe poziţii până am ajuns la Piaţa Presei şi tot cuminte am ajuns, după 45 de minute, înapoi de unde am plecat. În Victoriei. De unde am luat totuşi tramvaiul 34. Cu ocazia asta am ochit nişte locuri unde poţi foarte bine abandona câţiva duşmani sau poţi organiza nişte întâlniri super-super-secrete din acelea cum vezi numai în filme, în câmp deschis, noaptea. Saaau nu :)

PeSeU: Pregătesc un post în genul Pupatului Social. Beware, behold, be in awe! :)

PePeSeU: Ştiţi că vrea să mă ia Chinezu sub aripa lui ocrotitoare timp de-o lună?

Read More