Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "facebook"

Webstock11 mi-a amintit:

Posted by on 26 September 2011 in De zi cu zi | 2 comments

Niciodată nu cred că am scris “bloggereşte” despre un eveniment. Adică Am fost la evenimentul X, m-am întâlnit cu următorii bloggeri (eventual cu link), am mâncat, am băut, ce-am aflat nou, mulţumim organizatorilor.

N-am să fac asta nici cu evenimentul de faţă. E primul Webstock la care am participat şi, dată-i fiind amploarea, primul eveniment pe online la care proporţia oamenilor pe care nu îi cunoşteam era mai mare decât cea a cunoscuţilor.

Şi mi-am amintit, parcă din prezentarea lui Bobby, de momentul în care mi-am făcut eu blog. Încercări mai avusesem, mai mult din dorinţa de-a ţine un jurnal şi din naivitatea că oamenilor chiar le pasă de micile mele drame personale. Cu timpul am învăţat că nu aşa se face, că un content de calitate îţi aduce trafic chiar dacă eşti SEO-praf (ca mine, da) şi că interacţiunea şi prezenţa pe Twitter, Facebook, dar şi în offline îţi aduce un gram de respect (care îţi aduce şi campanii).

Parcă pe 14 martie 2010 mi-am făcut cont pe Twitter, după un #rugbytweetmeet unde i-am cunoscut pe Chinezu, Make şi alţi simpatici. Cred că întâlnirea aceea, urmată de discuţiile cu David despre cât de mult l-a ajutat pe el Twitter-ul au reprezentat de-click-ul pentru mine. Ca apoi, la două luni, să-mi fac blog, după ce adunasem o mână de followeri ce m-au ajutat pe-atunci să dau lumii de veste că am o foaie virtuală pe care scriu. Greşeala fusese blogspot-ul. În fine :)

Acum ştiu că nu m-aş simţi în largul meu dacă de mâine n-aş mai avea acces la theannemarie. Aşa cum resimt deplin schimbările pe care mi le impune Facebook. Platformele astea au devenit extensiile mele.

Read More

Pe unde mai plâng miniştrii noştri

Posted by on 8 September 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Eu n-am televizor. Serios, nu căsca ochii ăia aşa la mine. N-am televizor de când m-am mutat în Bucureşti. Da, de patru ani. Şi trăiesc bine-merci. Nu mă interesează nici cine cu cine, nici cine mai e la putere, nici ce autostradă şi nici câte accidente şi boli inventate.

Doar că acum dimineaţa, în timp ce-mi meşteream trei sendvişuri şi-o cafea, am ascultat fix şapte minute ştirile de la TV. Vai mama lor de ştiri, că n-au făcut decât să-mi confirme că-i mai bine fără televizor. Pe unde a mai plâns Vasile Blaga (poreclit cică şi Buldogul), că de la lacrimile ce i-au dat năvală pe falca-i de buldog la intonarea imnului nu s-a mai văzut aşa bărbat emotiv. Mai plânsese când s-a tăiat vreo panglică, îmi dau şi eu cu părerea.

Cum e târâtă fiică-sa lu` Columbeanu prin tribunale. Biata fiinţă, bietul Iri, cred că măcar acum regretă ziua în care i-a ieşit Monicuţa-n cale.

Cum au adormit nişte copilaşi pe banchetele cluburilor în timp ce profesorii lor se distrau nevoie-mare. Mi-a plăcut declaraţia primarului sectorului 4: Nu s-a întâmplat la noi în sector :)) Şi profesorii respectivi cică “Nu mai au voie să profeseze pe raza sectorului 4”. Păi ce pana mea, să se ocupe alt primar de treaba asta! Eeeh. N-aţi luat bac-ul şi le soiliţi prin discoteci? Adevărul e că unele sunt chiar plictisitoare rău, dar oi fi eu mai înapoiată.

Şi cu Maseoza şi Becali şi Marcel Pavel ştiţi, cred. Eu nu ştiam, dar nici nu mă simt mai inteligentă c-am aflat. În fine, cică un ministru vrea să bage regulă în şcoli: să se cânte imnul săptămânal.

Singura veste bună: ăia micii or să facă cinci ani de gimnaziu. Bun aşa. Staţi în şcoală până învăţaţi să interpretaţi ce-a vrut să zică poetul, fi-v-ar Facebook-ul să vă fie!

Read More

Ca burghezii. Chimie. Crowdbooster

Posted by on 31 August 2011 in De zi cu zi | 13 comments

1. Azi am clacat de dimineaţă. A treia zi consecutiv cu zgomot de bormaşină de mi se zguduie patul. A treia zi de durere consecutivă de cap. Înainte să-mi beau cafeaua? Păi asta nu-i viaţă! Aşa că mi-am luat jucăriile şi m-am mutat la Starbucks. Unde-i AC, jazz şi wifi. Şi cafea! Ca burghezii.

2. Pentru că v-am scris numai întâmplări nefericite din mijloacele de transport în comun (sigur vă amintiţi prima mea călătorie cu 16ele sau cum s-a gândit cineva să se masturbeze în autobuz) azi vă povestesc cum am avut o chimie excelentă cu un fotomodel de 17 ani (atât i-am dat eu). Staţia Roma (ah, dar ce nume predestinat!), ajung în staţie şi mă întâmpină cu un zâmbet un bruneţel ochios. Îmi deschide şi uşa tramvaiului. Eh, se tre jentil! :) Ocheade tot drumul. A venit lângă mine să vorbească la telefon cu… maică-sa cred. Da, acum am ieşit de la casting. Cred că apar în revistă. Bine, frumosule, sper să ne mai vedem pe-aceeaşi rută, eu cobor.

3. Dau cinci invitaţii Crowdbooster, un tool care te ajută să măsori tot felul de… uhm, îs ignorantă dacă zic că-i un fel de ZeliSt Monitor pentru Facebook şi Twitter insides? Cred că da. Mie-mi place că-mi arată la câţi oameni ajung cele mai “bine clasate” twitturi :) Aşa, primele cinci comentarii primesc invitaţie.

Am încheiat transmisiunea (zice Anne sorbind dintr-un frappucino).

Read More

Pică pe Duminică

Posted by on 22 May 2011 in De zi cu zi | 3 comments

Nu am absolut nicio problemă cu Lunea. E activitate, e fresh, e agitație, îmi place! Dar DUMINICA, pfuai, duminica e mereu ziua aia moartă. Ziua în care nimeni nu răspunde la telefon că se reface după sâmbătă. Ziua care începe după prânz. Ziua care are activitate aproape zero pe blog, Twitter, Facebook.

Ce-i bun la Duminică: light traffic-ul de pe marile bulevarde. În rest e lene, nu ai voie să speli rufe dacă ești creștin cu acte în regulă, nu poți face nici curățenie în casă. Duminica stai și-ți faci mâncare pentru toată săptămâna sau mergi în vizită. Sau lucrezi la proiecte. Asta dacă nu dormi ca porcu până la cinci după amiaza.

Duminica mai e și ziua aia în care pleci din weekend. De la Brașov sau de la Constanța. Spre București. Și o petreci probabil pe Soarelui.

Nu-mi place Duminica.

Read More

Moarte punctelor de suspensie!

Posted by on 14 April 2011 in De zi cu zi | 9 comments

Stai să vezi ce mi ți-i ard eu pe ăștia care le folosesc…Chiar dacă spațierea lasă de dorit … sau chiar dacă utilizatorul știe că punctul vine imediat după ultima literă din ultimul cuvânt… Punctele de suspensie au fost inventate cu un scop…înălțător…suprem…care trebuie să ne ajute în a ne înțelege mai bine în scris cu semenii noștri… Să ne ajute…!!! Să ne ajute, nu să ne enerveze… !!!

Am vrut să scriu tot articolul ăsta în maniera …!!! (că nici faza cu trei semne de exclamare nu o înțeleg, mai ales dacă urmează după punctele de suspensie fără spațiere. Exemplu: “Diseară…!!!”), dar nu m-ați fi citit până la final. Așadar, dupE dicționar:

PUNCTELE DE SUSPENSIE (…) arată o pauză mare în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii.

Recitim ce-i bold-uit. Cititorule, fă o față luminată! Mersi!

Iau la întâmplare primele cinci postări de pe păretele feisuchist?

Hei … ce mai astepti ?
… in seara asta la noua , la X … unde altundeva ?

Să vă iegzemplifichez și una d-aia cu semne de exclamare?

Pe voi… ce vă enervează? Sunt curioasă, trimiteți exemple de fraze care ar fi trebuit scrise altfel!!!

Mulțumesc.

 

Read More

De ce nu ne împrietenim cu vedete pe Facebook?

Posted by on 16 March 2011 in De zi cu zi | 4 comments

Pentru că “prietenii” de pe Facebook ai vedetelor au grijă să fie atât de zgomotoși și groupies că nu-ți mai vine nici să deschizi pagina. Been there, done that :) Not the groupie part. – după cum i-am scris și Bogdanei pe Facebook.

Mă gândesc că e ca la un concert rock cu zeci de mii de spectatori. Fiecare dintre ei are impresia la un moment dat că unul dintre idolii de pe scenă a făcut contact vizual cu el. Sunt cei din primul rând, care au impresia că de fiecare dată când Axl Rose sau mai știu eu cine se uită-n jos pe unde merge s-a și uitat în ochii lui – așa se întâmplă și pe paginile de facebook ale vedetelor – se formează o primă linie de  porumbei care mănâncă orice firimitură lasă Vedeta. Fie că te-a băgat o singură dată în seamă, fie că ți-a scăpat din greșeală un Mulțumesc, tu ai impresia că sunteți cei mai buni prieteni și dai commenturi la greu și Bună Dimineața, Vedeta mea preferată, te iubesc și azi mai mult ca ieri.

Demo:

Apoi sunt cei din ultimul rând, care da, au plătit mai puțin ca să te vadă, dar vor și ei o bucățică din tine. Și atunci încearcă să-ți atragă atenția cu tot felul de postări zgomotoase: filmulețe, cadouri virtuale, melodii, stickere, imagini, tag-uri inutile în pozele personale. Apăi eu, ca om interesat de ceea ce comunică vedeta mă pierd în zgomotul a ceea ce comunică fanii fanatici.

Plus că, de când mă ocup la rândul meu de pagini oficiale de facebook (ale Electric Fence – rock alternativ și Ultimatum pentru Arta – concurs de Hip-Hop) mă spariu când deschid emailul aferent. X posted something on your wall, Y sent you a facebook message, Z invited you to join bla bla. Știu că se pot șterge sau bloca unele notificări, dar vedeta care umblă toată ziua prin țări străine – și care-și scrie singură posturile și tweeturile – se pierde în cereri, link-uri și mesaje redundante și renunță la pagina personală sau postează din ce în ce mai rar.

Și atunci pornește revolta. Că tot am început comparația cu show-ul rock, e ca și când aștepți cinci ore în frig că ăia întârzie. Și fluieri. Și urli. Și mai bați din palme. Aloooo, haideți odată! “Please answer me!” într-o engleză stricată în care diverse fetișcane imploră o firimitură.

M-am lungit. Dar da, de aceea nu mă împrietenesc eu cu vedetele pe facebook. Din cauza mulțimii de porumbei care ciugulesc tot ce emite vedeta. Se rezolvă dacă-și fac fanpage, Auraș?

Read More