Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "filme"

TIFF-ul meu. Din culise

Posted by on 11 June 2012 in De zi cu zi, Vlog-ul de Marți | 5 comments

TIFF-ul meu. Din culise

Gata, vă scriu de-acasă, TIFF2012 s-a încheiat. Zece zile în care am văzut filme, mi-am făcut prieteni sau mi-am consolidat relaţia cu unii pe care deja îi cunoşteam şi ne-am apropiat mai mult, am dansat, am stat de vorbă cu mulţi, mulţi oameni, am râs, am avut zile cu ploi în care alergam cu umbrela de la un cinematograf la altul şi zile cu soare în care ne bronzam picioarele la Casa TIFF.

Pentru că pregătesc un articol oficial pentru Vodafone newsroom, vreau să vă arăt partea “nevăzută” a celor zece zile petrecute la Cluj. Câteva filmuleţe de “culise”, sau cum te simţi când ţi-e lumea mai dragă :)

 

Read More

Excită-mă, ce dracu! – ziua 4 de TIFF

Posted by on 5 June 2012 in De zi cu zi | 4 comments

Excită-mă, ce dracu! – ziua 4 de TIFF

Ştiţi ce-i fain la TIFF? În afară de TOTUL :) – e fain că poţi lucra în mediul ideal. Cocoţată pe-un scaun de bar la Casa TIFF, cu muzică bună pe fundal, ceva râsete şi pupături şi gâdilituri de la cei care tot mai trec şi te văd cu nasu-n laptop, cu frappe-ul lui Vio şi limonada lui Alex. Până în 12 e perfect, apoi creşte pulsul şi te tentează tot felul de lucruri.

O confesiune

Primul film pe care l-am vizionat în ziua a patra a fost O confesiune, producţie Coreea de Sud. Caracterizat ca un psycho-horror contemporan, cu prea multe accente creştine pentru gustul meu. Nu mi-a prea mers la suflet, poate că nu e nişa mea. Cu potenţial de interes pentru câteva imagini olfactive (bătrânul Park Deok-jun foloseşte apa ca metodă de tortură şi toate “şedinţele” sale se desfăşoară într-o baie publică din Seul), precum “simt duhoarea apei pe mâinile tale”. Prea liniar pentru o moldoveancă agitată, parcă fără punct culminant (în afară de cele două ocazii pe care personajul a avut ocazia să descarce pistolul, fapt ce m-a ţinut tensionată şi cu inelarele adânc băgate în urechi – mi-e frică de zgomote puternice).

Pauzele

Suntem un trio valoros aici la TIFF: Corina, eu şi Răzvan. E o veselie continuă şi suntem puşi pe cioace şi făcut miştouri de parcă facem un show de standup comedy. Am vrut să se consemneze asta oficial :) Mergem mai departe.

Ballroom Dancer

Când am luat eu niscai lecţii de mişcat pe ritmuri latino mă tot holbam pe youtube, ca să învăţ de la cei mai buni. Printre primele rezultate apăreau mereu cuplul Slavik Kryklyvyy şi Anna Melnikova. Iaca, ieri am văzut şi-un documentar ce-i avea drept protagonişti. O poveste de dragoste ce s-a destrămat din cauza perfecţionismului lui Slavik, dar care surprinde foarte bine antrenamentele draconice şi munca ce ajunge să facă din dans o corvoadă, nu o plăcere. Ţi se confirmă încă o dată că nimic n-are să iasă bine dacă amesteci business with pleasure.

Excită-mă, ce dracu!

E filmul norvegian pentru care am renunţat la TIFF Music Night şi nu ne-a părut tare rău. Cu un premiu pentru cel mai bun scenariu la Tribeca, e un film onest despre adicţiile adolescentine şi răutăţile specifice vârstei, cu o protagonistă blondă cu ochi albaştri, adânci şi o poftă sexuală de nestăvilit, ce le face probleme tuturor celor din jur. Cu toate că e o ciudăţică, şarmul personal o salvează să nu decadă şi-n ochii spectatorilor, iar libidoul ei face tot comicul de situaţie, până la scenele în care nu reuşeşti să îţi dai seama dacă e “pe bune” sau doar în imaginaţia ei. All in all, un film fresh, merită văzut cu prietenii în sufragerie.

Read More

TIFF Lounge, soare şi petrecerea Ursus

Posted by on 4 June 2012 in De zi cu zi | 3 comments

TIFF Lounge, soare şi petrecerea Ursus

Cu toate că am deja în draft şi articolul pentru ziua a treia de festival, am rămas datoare cu povestea celei de-a doua zile.

Aşadar, ziua doi de TIFF a început cu soare mult şi o şuetă la Casa TIFF, unde era forfotă mare. Televiziuni şi interviuri, voluntari agitaţi ce cărau diverse, şedinţă de staff, un dute-vino continuu, pe care noi, bloggerii oficiali, l-am observat de pe băncuţa de lemn pe care ne bucuram de razele mult aşteptate, după atâtea zile de ploi.

Interviuri de dimineaţă la Casa TIFF

Am continuat cu o plimbare prin Cluj, în căutare de cadre speciale ce surprind atmosfera de festival. Grupuri de străini din care prindeam frânturi de conversaţie, încercând să ghicim limba, fete frumoase cu picioarele la vedere, copii ce se jucau în fântâna arteziană din Piaţa Unirii, voluntarii care au înroşit oraşul, cafenelele şi terasele pline de oameni veseli. Când ne întâlneam cu câte un alt purtător de badge parcă aveam o privire complice şi asta ne smulgea câte un zâmbet: Ah, şi tu faci parte din festival!

Am intrat apoi la prima proiecţie pe care mi-am propus s-o văd, şi anume Lumina din ochii ei, o producţie SUA-Siria, despre viaţa tinerelor musulmane şi limitările pe care le impune Islamul. Titlul vine de la momentul în care tinerele, o dată ajunse la pubertate, primesc să poarte hijabul, adică vălul. În momentul „învelirii” se cântă despre lumina cu care aceste fete pot păşi în ochi, întrucât au intrat în rândul lumii ce cunoaşte şi respectă întru totul învăţătura Coranului. Interesant ca şi documentar, cu interviuri luate adolescentelor ce descriu tradiţia pe care sunt nevoite s-o respecte drept o cuşcă şi consideră că sunt „călătoare pe spatele unei furnici”, în timp ce lumea din jurul lor se dezvoltă într-un ritm ameţitor.

După o cafea la bulivar, ca să recuperăm din energie, şi prânzul la Berăria Ursus (unde este meniul TIFF, special creat pentru invitaţii festivalului) l-am ascultat pe Andi Vasluianu la TIFF Lounge vorbind despre ultimul său film, a cărui premieră mondială a avut loc aseară: Despre oameni şi melci. Am râs la dezvăluirile din culise ale simpaticului actor, la confesiunile din viaţa personală şi nu ne-am sfiit să punem întrebări fără perdea. Par example: câte duble s-au tras la scena de sex cu Monica Bârlădeanu (scenă care şi deschide filmul). Nu vă zic, mă puteţi întreba în privat :)

Andi Vasluianu la TIFF Lounge

Seara s-a încheiat cu proiecţia în aer liber a Taxi Driver şi câteva ture bune de dans la Fabrica Ursus, la petrecere. Deci vă aştept aici, da?

Panorama Casa TIFF

Read More

De mâine mă mut la Cluj!

Posted by on 31 May 2012 in De zi cu zi | 1 comment

De mâine mă mut la Cluj!

Pentru că plecăm la TIFF! Eu o să fiu pentru prima oară la Cluj şi pentru prima oară la TIFF, unde mă aşteaptă filme noi, oameni noi şi locuri noi de explorat!

Sunt entuziasmată, mă ştiţi că intru-n fibrilaţii în perioadă festivalieră. Dintre zecile de mail-uri primite de la echipa de comunicare TIFF, am reţinut că la Transilvania Talent Lab (adică 18 norocoşi ce-or să înveţe de la cei mai grei din industrie) vine producătorul câtorva dintre filmele lui Stanley Kubrick – Jan Harlan. Că, începând de anul acesta, producătorul Bobby Păunescu și Festivalul Internațional de Film Transilvania, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din New York și Film Society of Lincoln Center vor acorda Bursa Alex. Leo Șerban. Că o să avem pentru destrăbălare şi networking Casa TIFF, că o să avem şi Tiff music night – şi stai că încă n-am apucat să mă uit pe programul de filme!

Fiind primul an, ne-am gândit să nu mergem neînsoţite (eu şi Korina) şi luăm mascote cu noi! MarmoTIFF şi UrsuTIFF vor fi mereu cu noi, vor face cunoştinţă cu oamenii pe care ne vom dori noi să-i cunoaştem, vor viziona filme, se vor trage-n poze.

Iar eu sunt aici ca să vă povestesc ce văd, ce aud, ce simt şi, fiţi pe fază, vă aşteaptă în zilele următoare şi-un concurs, astfel încât aveţi chiar voi şansa de-a ajunge şi-a petrece cu noi la TIFF!

Let the journey begin!

MarmoTIFF şi UrsuTIFF gata de festival!

Read More

NexT ziua 2

Posted by on 30 March 2012 in De zi cu zi | 1 comment

NexT ziua 2

Am ajuns la Cărtureşti Verona la masterclass-ul de actorie ţinut de Gabriel Spahiu în timpul unui exerciţiu, aşa că m-am aşezat cuminte într-un colţ şi căutam din ochi pe cineva cunoscut. N-a întârziat să apară Alina (Grigore, prietena pe care o laud de când particip la cursurile de actorie) ce urma să vorbească despre InLight alături de Dorotheea Petre, Dragoş Bucur şi Dorian Boguţă.

Acest al doilea seminar – Acting Schools – m-a activat pentru toată ziua. Nu numai pentru că mă simţeam ca un client la un pitch şi fiecare dintre profesori încerca să îşi ambaleze produsul cât mai atractiv posibil (deşi pe mine m-a câştigat demult Alina), dar pentru că s-a lăsat cu polemică, contraziceri simpatice şi ciocniri de viziune actoricească în ceea ce priveşte metoda, pregătirea pentru rol, relaţia cu regizorul, compromisul şi rolurile de cacao :)

Am plecat hai-hui prin oraş, cu căştile în urechi, în căutarea unui loc în care să iau masa şi să ocup cele două ore libere până la începerea celui de-al doilea calup de competiţie. Am ajuns la Coliba cu Chiţa unde m-am comportat ca cel mai ocupat blogăr de pe faţa Pământului, stând cu nasul în telefon (aveau wifi, dar urăsc să mănânc singură, aşa că schimbam mailuri şi telefoane şi sms-uri cu prieteni binevoitori).

Am trecut şi pe la Focus BuSho, programul special de filme ungureşti de la Cinema Studio. Eeeh, ce călduţ şi confortabil era! La Scala îi mai răcorică, dar sala e de 700 de locuri, aşa că am înţeles alegerea. Eu ştiam că ungurii ăştia fac filme dubioase, dar Something Blue m-a ţinut în scaun (mie îmi place tensiunea, iar scenele de viol cam asta fac, creează tensiune). Nici animaţia Firul Ariadnei n-ar fi de trecut cu vederea, cine s-ar fi gândit că minotarului îi mai deştept şi iese primul din labirint?

Ce-am învăţat din calupul II de competiţie:

– că poţi spune o poveste tristă atât de frumos cu o cameră de 8mm – Pe malurile Mediteranei, Franţa, 2011

– că nu e de glumit pe Internet şi că meciul cu Barcelona n-ar trebui să fie mai important decât moartea lentă. Film inspirat dintr-un caz real. După ce a curs genericul şi-a apărut Disclaimerul cu povestea băiatului ce a înghiţit o cutie de barbitol şi-a murit în faţa a 100 de oameni ce se logaseră online m-am uitat la colega de scaun şi-am rostit un What the…?! – Camera, Spania, 2011

– că filmele româneşti cu final nelăsat în pom merită votul publicului! Că uneori accentul vinde biletele :) Că filmul lui Adrian Sitaru e de văzut, descreţeşte frunţi – Chefu`, România, 2011

Polonezii au avut ECHO în competiţie şi mi-a plăcut ca test de enduranţă, m-a ţinut bine în suspans şi m-a întors din drum cu firul narativ de destule ori, kudos! Aurora Borealis a americanilor mi-a plăcut în momentul de vârf, când într-un azil de bătrâni se ia curentul şi mi s-a părut bine surprinsă lipsa de reacţie şi abandonarea. Drepţi! a Mexicului m-a adus aproape de personaj şi aproape că am transpirat în scaun de ciudă pe ţânţarul ăla, iar Radiere a Suediei a fost impecabil pe regie.

Voi aţi fost ieri? Aţi văzut ceva din calupul III? Hello, Kitty?

Profii de actorie :)

Read More

Gala de deschidere NexT6

Posted by on 28 March 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Gala de deschidere NexT6

foto: Adi Marineci

Of, cum trece vremea, cinefilule! Cititorule! Omule! Ultima dată am fost la festival acum doi ani. Eram voluntar. Cunoşteam pe toată lumea, îmi era tare uşor să interacţionez, mă băgam în seamă cu invitaţi, cu regizori străini, cu băieţi simpatici, cu tot felul de oameni. Aveam cui să zâmbesc, pe cine să salut din priviri.

În seara asta m-au întâmpinat feţe noi. Şi fete noi. O armată de voluntari ce nu erau conduşi de draga noastră Adriana Răcăşan (unde eşti tu, oare?!), drăguţi (aşa cum sunt obişnuiţi să fie). Am intrat în foaier la cinci juma. Nu mai aveam răbdare să stau acasă, voiam să văd cinematograful, cabina de confesiuni video, felul în care a fost amenajată sala, surprizele. La intrare se făceau ultimele pregătiri: o coordonatoare le dădea indicaţii voluntarilor. Am urcat la presă unde m-a îmbrăţişat Nora, PR Managerul de anul acesta. Ca în fiecare an erau “jurnaliştii de peste noapte” ce încercau să obţină acreditări în ultimul moment, forfotă şi laptopuri, badge-uri şi invitaţi.

Mi-am luat mândră badge-ul de Blogger Oficial, l-am fluturat în faţa camerei de filmat şi-am coborât să simt pulsul festivalului. Am aruncat câteva Saluturi sfioase moacelor mai cunoscute şi m-am retras într-un colţ.

Vizualul festivalului şi calitatea materialelor promoţionale reflectă o implicare mult mai semnificativă din partea sponsorilor. De la brăţările de festival, calitatea catalogului, sacoşele şi welcome pack-urile, toate miros a nou şi-s ochioase şi lucrate cu maximă seriozitate. Deşi ştim că NexT-ul se poate face cu oricât de puţini bani la câtă pasiune este. Cu toate astea evoluţia e îmbucurătoare!

Ce-am învăţat de la proiecţiile din primul calup de competiţie:

– că nu te pui cu franţuzoaicele, nici să te masturbezi nu te lasă, iar fetele cu handicap îs iertătoare şi-ţi şterg “urma”

– că cel mai bine e să iei lecţii de limbi străine atunci când ţi se dau (scuzaţi-mi franceza, vă prindeţi voi)

– că şi în pădurile româneşti te pierzi ca în filmele de groază

– că se pot parodia filmele ce-s mai catolice decât Papa în cel mai Sin City stil posibil

– că plastilina prinde viaţă din ce în ce mai artistic

– că nemţii îs delicios de amuzanţi când încearcă să spună Powah Pitch!

– că cel mai bine în viaţă e să dai audiţie după audiţie, preferabil cu arabi cu ochi frumoşi

În caz de nu mi-aţi văzut moaca încântată de Blogger Oficial: http://on.fb.me/GWjIkv

Pe mâine! Dimineaţă de la 10 voi fi la masterclass-ul de actorie ţinut de Gabriel Spahiu şi apoi vom discuta despre şcolile de actorie (inclusiv despre cea pe care o urmez eu, In Light) la Cărtureşti Verona.

 

Read More