Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "teatru"

Cum poţi promova un spectacol de teatru

Posted by on 28 June 2013 in De zi cu zi | 0 comments

Cum poţi promova un spectacol de teatru

Anunţi că vor fi doar zece reprezentaţii.

Şi că publicul este invitat să se îmbrace formal, întrucât spectacolul va fi unul simandicos.

Alegi zece momente din spectacol în care poţi da o “lovitură de teatru”, astfel încât niciuna dintre reprezentaţii să nu se asemene.

Începe mereu cu fast. Cu muzică! Lumini! Cântec! Lasă publicul feminin să-şi plece capul pe umerii straşnici ai însoţitorilor.

Apoi va strănuta trombonistul, iar de acolo spectacolul se va transforma într-o pantalonadă. Doamnele cu rochii sclipitoare vor face mersul piticului, actorii vor invita domnii în frac pe scenă, cu diverse apelative – Porcul rumegător! Cine râde de felul în care e chemată o persoană din public şi se întâmplă s-o şi însoţească va fi nevoit să ia parte la bufonerie.

Un râs şi-o debandadă până la final. Un carnaval în zgomot de dopuri de şampanie care sar!

Iar când oamenii ajung acasă şi povestesc: Şi la un moment dat a strănutat trombonistul… se va presupune că mint. Pentru că niciodată, în cele zece reprezentaţii, bufoneria nu va începe cu acelaşi moment.

Da, am visat asta :)

Read More

Festival de Sibiu – FITS 2013

Posted by on 13 June 2013 in De zi cu zi | 0 comments

Festival de Sibiu – FITS 2013

Două spectacole de stradă şi două de sală am alaltăieri, cu toate că am ajuns la 17 în Sibiu.

Prima dată mi-au atras atenţia Călăreţii, care au umplut Piaţa Mică de hohote de râs cu replicile lor ridicole. Spectacolul este francez, Franţa fiind invitată de onoare la FITS anul acesta. Îi puteţi vedea mai jos, în filmuleţ.

Apoi am intrat la Scene din viaţa insectelor, în regia lui Victor Ioan Frunză, un spectacol care, mie, personal, mi s-a părut extrem de slab. Mister psihedelic muzical, cum a fost subintitulat, a fost primul spectacol în timpul căruia mă uitam la ceas parcă din minut în minut. Nu voiam să mă ridic şi să părăsesc sala, deşi devenise chinuitor la un moment dat, din respect pentru Adrian Nicolae şi Sorin Miron, pe care îi apreciez şi îi plac tare, tare încă de anul trecut, de la Ideo Ideis. N-am înţeles decizia lor de-a duce acest spectacol la capăt, dar îmi asum şi faptul c-oi fi eu idioată şi n-am înţeles nimic din ce a fost transmis. Foarte simpatică Nicoleta Hâncu, mai ales în rolul de doamnă greier, cu obsesia ei pentru perdeluţe şi fluctuaţiile hormonale specifice unei viitoare mămici. Un plus şi pentru scenografia Adrianei Grand, mi-au plăcut artificiile pe care le-a găsit pentru costumele gândacilor de bălegar şi scorpion.

Am prins În ritmul tobelor al spaniolilor de la Brincadeira Company. Tinerii animaseră, la ceas de seară, toată pietonala, invitând lumea să danseze cu ei timp de o oră, cât a durat Evolution. Şi pe ei i-am prins în video.

Prima mea zi la FITS s-a încheiat cu un spectacol care mi-a atins câteva corzi sensibile, şi anume La parola Padre, un spectacol-atelier al companiei italiene Koreja  Un spectacol bun, o terapie de grup între trei italience, o bulgăroaică, o poloneză şi-o macedoneancă. Of, că defecţi mai suntem, unii.

Read More

Marcel Iureş, despre entuziasmul care rupe baierele oraşului

Posted by on 27 August 2012 in De zi cu zi | 2 comments

Marcel Iureş, despre entuziasmul care rupe baierele oraşului
  • “Să nu stai unde e vrăjmăşie şi e rău”, i-a zis odată Octavian Cotescu. O să continui să aplic, la rându-mi.
  • “Respectul faţă de trecut e singura atitudine faţă de viitor”, privitor la bătrâni şi la marginalizarea lor de către cei cu mai puţină minte.
  • În Nirvana poţi să ajungi de oriunde.
  • “Nu-mi permit să port o trenă din hârtie igienică”, metaforizându-şi activitatea şi felul în care îşi alege viitoarele proiecte.
  • Teatrul românesc împlineşte 200 de ani în 2016. Trebuie să cunoşti absolut toată literatura dramatică românească şi 70% din literatura dramatică universală, ca actor. Asta e meseria ta, asta e ceea ce faci tu.
  • Arta e un efort de aducere aminte a unui moment de graţie
  • Întrebat dacă “Uiţi de tine atunci când eşti pe scenă? Cum să uit de mine, ăla e caz clinic!”
  • “Sunt un actor timid, isteric şi fricos”. Nu poţi să-ţi provoci decât placebo şi să ai o relaţie cât mai bună cu ceea ce te intimidează.
  • Măsura vine din ruşine, din autocontrol
  • Nu este de acord cu “umblatul la dulap”, adică manipularea publicului, ieşirea din convenţie, apelul la cioace. De aceea e fascinat de standup comedy. “Umorul – reacţie, alta decât o ştie lumea din regie, care anihilează efectul ştiut de toţi”
  • Trece senin peste momentele în care publicul iese din convenţie. Vorbitul la telefon în timpul spectacolelor – odată, cineva şi-a cerut scuze zicând, “Era şeful meu!”. În alt spectacol, în gradenă era un om beat. Unul dintre personaje trebuia să-i dea haina jos, iar reacţia cetăţeanului turmentat a fost: “Maestre, o să răciţi!”

Scurt, despre extravaganţă şi frumos

 

Read More

Alexandru Tomescu, violonist/orator

Posted by on 21 August 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Alexandru Tomescu, violonist/orator

Cântă la un Stradivarius de 1.2 milioane de dolari şi e însoţit de gardă de corp în concerte, dar are emoţii în faţa unor tineri până în 18 ani. Alexandru Tomescu este unul dintre oratorii aceia delicioşi, care, pentru a umple spaţiile din timpul vorbirii, dezvoltă ticuri ce nu fac decât să-i sporească farmecul.

A fost cel care a încheiat seria de discuţii intitulată Seara Povestitorilor. N-a îndrăznit să urce pe scenă şi mai că n-a făcut gaură-n podea la cât de multe emoţii avea. Ne-a captat atenţia de la început, povestindu-ne cum se pregăteşte de aproape un an de zile pentru această întâlnire, de mare importanţă pentru dumnealui. Trebuia să găsească subiectul acela care ne va fi făcut să murmurăm a uimire. S-a retras în munţi cu câteva zile înainte de Alexandria, dar n-a reuşit decât să urmărească umbra pe care o lăsa ridicarea soarelui pe munţi.

Apoi şi-a făcut un carneţel. Un carneţel în care urma să scrie ideea cu care vom rămâne noi toţi, ideea ce va stârni aplauze, ideea care-l va fi scutit de nervozitate. N-a rezolvat nici cu studiul la vioară, activitatea ce-i limpezeşte mereu gândurile. Carneţelul a rămas pe bancheta maşinii.

Şi iată-l, fără Stradivarius, în faţa noastră. Se ridică pe vârfuri din când în când. Gesticulează cu degetele care parcă ţin arcuşul invizibil. Se ridică, se plimbă, se aşează. După 45 de minute de poveşti se opreşte, stingherit: “Domnilor, se pare că atât pot acum”. Avea o oră la dispoziţie. Dar şi-n trei sferturi ne-a povestit despre muzică, artă, studiu, Paganini şi arcuşul uns cu săpun, culoarea muzicii, introvertire şi Turneul Stradivarius pe care tocmai l-a încheiat.

Se simţea, aşa cum ne-a mărturisit, gol. Fără vioară, dar cu bucuria de-a fi acolo şi de-a depăşi, el însuşi, un obstacol.

foto: Ionut Dobre

Organizator: TETA
Parteneri: Primaria Municipiului Alexandria, Consiliul Judetean Teleorman, Inspectoratul Scolar Judetean Teleorman, Directia Judeteana de Sport si Tineret Teleorman, Liceul Pedagogic Mircea Scarlat din Alexandria, Casa de Cultura a Sindicatelor Alexandria, Muzeul Judetean Teleorman, UNATC, Institutul Cultural Roman, BORTUN OLTEANU, NexT, Godot, D’Avent, Catalactica, Societal, Conciato
Sponsori: Coca Cola Hellenic, glade, TELDrum, Euricar, Proinvest SRL, Edelweiss, Eurosiloz
Proiect finantat de AFCN
Campanie: Rusu+Bortun Brand Growers

 

Read More

Ce faci când un spectacol nu iese cum te aşteptai

Posted by on 20 August 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Ce faci când un spectacol nu iese cum te aşteptai

Din perspectiva unui tânăr absolvent de UNATC.

Vorbim despre spectacolul Miezul verii la miază-vest, adaptare după August: Osage County de Tracy Letts (spectacol de licenţă al absolvenţilor de anul III UNATC, clasa Şerban Puiu. Spectacolul a fost jucat în cadrul Ideo Ideis sâmbătă seara, într-o sală a Primăriei. Am vrut să aflu de ce au existat şi reacţii vehement critice şi de unde s-a transmis şi către public că cei de pe scenă simţeau, la rândul lor, că nu totul decurge aşa cum erau obişnuiţi.

Am stat de vorbă cu fostul pe coleg din Teen Act, Alex Zlăvog, care-l interpretează pe Bob.

“Ideea e în felul următor: noi am avut senzaţia, acum, fără să mă laud sau să laud grupul în vreun fel, întotdeauna am ştiut, cam de la premiera spectacolului ăstuia, că el este un spectacol foarte bun. Dar nu la modul la care să ne bucurăm noi c-am făcut o treabă foarte bună neapărat, (îl jucăm de prin aprilie, după jumătate de an de lucru). Noi ştim că-i un spectacol foarte bun pentru că relaţia pe care o simţim cu publicul atunci când îl jucăm e foarte puternică. Pentru mine senzaţia asta e foarte specială, aveam senzaţia că-i un spectacol foarte viu”.

Am vrut să ştiu dacă a simţit că spectacolul nu s-a legat şi de ce s-a întâmplat asta.

“Mă pune cumva într-o situaţie delicată. Eu, personal, şi acum nu vreau să mă leg de nimeni, am simţit că legătura aia care se face între noi şi public la toate spectacolele, în seara asta, în mod total curios, nu s-a întâmplat. Pur şi simplu nu se crea nicio legătură între noi şi public. Am simţit că publicul nu prea a empatitat cu ceea ce se întâmpla pe scenă, şi asta pentru că majoritatea oamenilor din public erau adolescenţi”.

Şi, ce faci în situaţia asta?

“Normal că nu cazi şi că, gata. Din punctul meu de vedere, eu m-am concentrat pe cât posibil să-mi fac treaba aşa cum cred eu că e bine. Pentru că am mai trecut prin chestia asta, cu, ştii, panica. Ideea e că noi am discutat spectacolul într-un fel, am gândit textul într-un fel, şi rolul ăla deja a fost construit într-un fel. Nu-mi rămâne de făcut decât să fac, cu câtă dedicare şi pasiunea am în momentul respectiv, ceea ce am de făcut”.

În public s-a creat impresia că momentele la care s-a râs eu fost transformate conştient în “cioace”, pentru că textul aborda o problematică grea, care responsabilizază foarte mult, şi pe care actorii puteau să nu reuşească să şi-o asume, aşa că au găsit această rezolvare, refugiul în acel gen de umor. Alex m-a contrazis:

“Textul ăsta e recunoscut ca fiind o comedie neagră excepţională. Piesa e o adaptare, noi am făcut iniţial pentru licenţă, pentru că aveam anumite reguli în şcoală, l-am scurtat şi adaptat”.

Ce faci când simţi că nu ţi se dă ce crezi că ţi se cuvine atunci când eşti pe scenă?

“Pentru că e o discuţie mai generală, în primul rând trebuie să înţelegi, după părerea mea, care este problema. De ce nu ţi se oferă ceea ce crezi tu că ţi se cuvine. Şi dacă faptul că tu crezi că ţi se cuvine e corect. Contextul în care te afli, vârsta la care te afli, cum e normal să te privească un om în condiţiile în care nu te ştie, în care nu ai avut nu ştiu câte spectacole, ştii ce zic? Eu-s foarte pragmatic, aşa, când e vorba de feedback-uri. Pentru că nu-mi permit să mă las atins de chestiile astea. Nici când mi se spne de bine. Pentru că sunt atât de implicat şi atât de tare mă chinui pe mine încercând să fac o chestie cât mai bună, că niciodată nimic nu e destul de bun. Eu sunt convins că spectacolul ăsta e foarte bun şi datorită faptului că e făcut într-o proporţie destul de mare de nişte studenţi care au terminat trei ani de facultate (care nici măcar nu-s cinci, câţi erau pe vremuri)”.

Notă personală: ar fi ideal să avem acces, ca şi public un pic mai educat, la cei care se străduiesc să ne încânte. Găsesc extrem de util faptul că am reuşit să stau de vorbă cu Alex şi să încerc să-l ajut, spunându-i cum s-a simţit din sală şi încercând să-mi rezolv din nelămuriri ca să iasă un articol cât de cât obiectiv.

În fond, copiii ăştia vin la Alexandria să înveţe.

 

Read More

Bloggeru` după cafea

Posted by on 17 August 2012 in Vlog-ul de Marți | 0 comments

Bloggeru` după cafea

Mă simţeam datoare să vă arăt că funcţionez binişor după primul shot de cofeină.

 

Read More