Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "tramvai"

Postare supărată de Sărbători

Posted by on 21 December 2011 in Vlog-ul de Marți | 18 comments

Că mi-o îngheţat c… icioarele!

Mama lor de Sărbători!

Read More

Tramvai Trolling

Posted by on 8 December 2011 in De zi cu zi | 4 comments

Frig, vânt, urechi neacoperite. Tramvaiul nu se zărea. Lumea s-aduna, eu mă ascundeam după ei, să am paravan. Vâjâia vijelia pe la urechile mele sensibile. Priviri deznădăjuite de-a lungul şinei ce nu ne comunica nimic. Până cââând, *drumroll* apare! Măreţul, speram-încălzitul şi mai puţin-aglomeratul tramvai cu numărul SE RETRAGE LA PIAŢA SFÂNTU GHEORGHE.

Băi, nu-mi pasă nici dacă mă duce în Iraq, îi prea frig afară să mai şăd aici, pe peron. Mă urc. Tre să mă ducă măcar cu trei staţii mai aproape de destinaţie. Scepticii au mai rămas în vânt. Mwahaha, am prins şi loc liber pe scaun! Mulţumesc, scepticilor!

Apare troll-ul: un nene trecut de cinjcinci, cu doar doi clonţi în gură. Dădea indicaţii la fiecare staţie: face stânga la Lizeanu, n-ajunge la Obor! Nu, nu e tramvaiu unu, face stânga la Lizeanu, merge pe linia lu` 16!

Şi apoi a început să vorbească cu mult-mai-tăcutul său amic: Băi, săracu Copos, el a investit acolo în Braşov, nu e zăpadă deloc, s-a chinuit degeaba. Oricum, azi şi mâine ce mai e frig, apoi iar se încălzeşte, aşa a zis Romica Jurcă. Oricum e normal, e iarnă, orice s-ar întâmpla acuma e normal.

Şi iar: Nu e 1, face stânga la Lizeanu, n-ajunge la Obor! Aşa: mie mi se pare că decembrie trece repede, aşa percep eu. Ianuarie şi martie trec greu. Acolo începe ploaia. Coborâţi acum, domnişoară? Domnişoara cu căşti în urechi răspunde că Da. Păi nu aşteptaţi să se termine melodia? (şi râde complice către mine).

A vorbit non-stop. Am coborât CU TOŢII la Lizeanu şi ne-am îmbulzit la trecere. Tramvaiul a luat-o înainte spre Obor. Două băbuţe în faţa mea: uite, uite că tramvaiul n-a făcut stânga! Eu, în spate, buşesc în râs. Ele se uită serios la mine şi apoi se pun şi ele pe râs. Râdeam involuntar toate trei şi lumea se uita la noi. “Uite cum ne-a prostit pe toţi”.

Read More

Lejer.

Posted by on 3 November 2011 in De zi cu zi | 2 comments

Merg pe stradă cu căştile-n urechi de cele mai multe ori. Şi ca să acopăr zgomotul, şi că-mi fac tot felul de filme pe muzică şi tind să-mi reglez şi cadenţa paşilor pe ritm. Îmi place să am un fundal sonor cam pe oriunde mă duc.

Mi se descarcă bateria de la player mereu când sunt în oraş. Uneori plec de-acasă cu căştile-n urechi şi mă prind că n-am baterie doar în lift. Şi cum îi semn rău să te întorci, continui drumul aşa. Şi atunci ascult poveştile. Poveştile de pe trotuar, din staţia de tramvai, din tramvai (nu ştiu cum, dar în Bucureşti lumea-i mai vorbăreaţă în tramvai decât în autobuz sau troleu), din supermarket (mai vorbesc casieriţele una cu cealaltă, mai câte-un gagiu cere lămuriri la telefon Iubita, suc cu pulpă sau fără?).

Azi eram în tramvai şi n-aveam muzică. Doi puşti s-au postat lângă bara de care mă ţineam eu şi vorbeau pe un ton ridicat despre greutăţile de la sala de forţă. Să tot fi avut vreo 16 şi adidaşi mişto. Ambele perechi Osiris, dacă mă mai ţine tinereţea :) După ce au terminat cu “8kile n-aveai tu cum să ţii singur, mă, te-am ajutat eu primele trei dăţi, ţineam cu o mână, apoi te-am ajutat mai mult că deja nu mai puteai. Da, şi eu mă duc duminică dimineaţa de la 10 şi apoi mă culc. Nu fi fraier! O să faci febră musculară şi n-o să mai poţi ţine paharul” au trecut la chestiuni mai profunde şi-au dat şi-o dumă bună că m-am apucat şi eu de râs. Cică: oare cât îţi ia să numeri până la 7 miliarde? Şi după ce s-au pus de acord cam în câte secunde rosteşti optimilioanedouăsutecincizecişitreidemiitreisutezece au scos calculatorul. 60 de secunde, 3600, 365 de zile – să le tot fi dat vreo 843 de ani. Ăla cu buze mari şi ochi de ghindă a rămas siderat: Băăă, laşi moştenire peste generaţii număratul până la 7 miliarde! Să fiţi prima familie care a reuşit performanţa asta! – na, mie mi s-o părut o dumă bună, că l-o dus capu` la generaţii şi moştenire.

Cea mai acută problemă pe care-au atins-o a fost însă Devastarea apartamentului părinţilor în timpul unei petreceri cât ei nu sunt acasă. Şi povesteau că lipsea o şipcă din parchet, că pervazul era ars, că aşternutul a fost pătat, că patul a fost rupt, că mirosea în bucătărie nu ştiu cum, că măcar s-au combinat cu nu ştiu ce colegă. Eu n-am îndrăznit să dau nicio petrecere în casa mamei că ştiam că dacă vine o ceată la tine şi faci puppy eyes şi-i rogi: Ateeeenţie la covor, nu vărsaţi nimic, aveţi grijă să nu spargeţi nimic, vă rog să puneţi toate lucrurile la loc – nu te bagă în seamă nici naiba. Atunci care să fie strategia pentru vandali? Bă, bine-aţi venit la mine, faceţi ce vă taie capul? Rupeţi casa-n cinşpe, mă doare-n paişpe?

Serios, voi cum aţi făcut cât au lipsit ai voştri?

Read More

Alt articol despre pupat

Posted by on 28 June 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Hai că mă știi pe mine! Mă știi că-s pupăcioasă rău în orice loc public, numai nu atunci când suntem singuri la noi în bucătărie, sufragerie sau dormitor. Mă știi că mă omor să salivez pe toată fața ta cât mergem cu metroul, să atârn de gâtul tău când suntem în parc, în supermarket, când stăm la coadă să plătim facturile, când conduci, când ne dăm jos în tramvai, când e aglomerație în autobuz, când ieșim în oraș cu alte cupluri. Ah, mai ales cu alte cupluri! Noi facem concurs și le arătăm că ne iubim țel mai mult dintre toți!

Știi când m-ai luat cu tine la fotbal și ai dat golul ăla mișto din poziția aia imposibilă și am fost atât de mândră de tine că am intrat pe teren și ți-am sărit în brațe și te-am lins pe toată fața? Ah, Good Times! Sau mai știi când ai avut problema aia cu piciorul și ai stat în spital și te-am pupat ore în șir de se mirau și asistentele? Credeau că suntem siamezi, așa lipiți eram!

Nici nu știu de ce s-au burzuluit trecătorii la noi când, exact la coborârea din tramvai am vrut să îți ofer cel mai siropos french-kiss. Ei, fix de noi nu mai aveau moșii ăia loc! Hai, mă!

Și-mi mai place de mor când stau peste tine să ne pupăm atunci când mergem la piscină și tu ajungi acasă bronzat cu urmele corpului meu. Vai, puiuț! Îmi vine să te iubesc până te sufoc! 

Acest articol este un pamflet. Dacă vreți ceva serios, dați un ochi AICI

Read More