Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "transilvania film festival cluj"

Întâlnirea cu Adelin Petrişor şi seara de jazz psihedelic

Posted by on 6 June 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Întâlnirea cu Adelin Petrişor şi seara de jazz psihedelic

Ieri am vizionat reportajul “Coreea de Nord, nimic de invidiat” în prezenţa realizatorului Adelin Petrişor (singurul jurnalist român care a filmat în Phenian după `89). După vizita din aprilie 2012 (vizită “privilegiu” cu ocazia Sărbătorilor Faraonice cu prilejul centenarului Kim Ir Sen). Spun “privilegiu” pentru că este singura dată când această ţară a primit 140 de jurnalişti străini, în ideea de spune lumii despre noul conducător de numai 28 (sau 29 de ani, nimeni nu ştie cu exactitate) şi de a lăsa impresia unei “deschideri” faţă de presa internaţională.

Pe tot parcursul vizitei, reporterul şi operatorul român au fost însoţiţi peste tot de către un diplomat coreean care le arăta ce anume să filmeze, le punea interdicţii şi chiar dădea indicaţii celor intervievaţi despre ce să spună şi ce ar da bine pe cameră. “Dacă ar fi să aleg între a locui în Afganistan sau Coreea de Nord, aleg clar Afganistan!”, declară Adelin Petrişor după o săptămână în cea mai închisă ţară din lume. “Am văzut la aeroport, în timp ce mă îmbarcam pentru Beijing (şi abia aşteptam să decolăm) cum priveau oamenii cu jind la cei cărora le era permis să le părăsească ţara”.

Control total. Clădiri moderne şi impunătoare nelocuite, construite “de ochii lumii”, pentru “impresia artistică” a puţinilor turişti străini. Mahalale pe care nu era permis să le filmezi (pentru că a fost prima dată când Coreea de Nord a găzduit atâta presă străină, nu toate echipele au putut fi controlate, astfel încât unele secvenţe le-au scăpat celor care însoţeau jurnaliştii). Un lagăr de 25 de milioane de locuitori. Doar 300.000 de telefoane mobile. Nimeni nu are drept de proprietate, primesc apartament de la stat şi nu au voie să îşi cumpere maşini. PIB de aproape 20 de ori mai mic ca al României, 5kg de cartofi lunar pentru o persoană, mâncare la gamelă, magazine unde suflă vântul pe rafturi şi o bucurie inexplicabilă a unei ospătăriţe atunci când statul i-a oferit copilului său 15 feluri diferite de bomboane.

Soldaţi care adorm în timpul paradei din cauza epuizării şi tineri care repetă dansuri “doar de două săptămâni” şi sunt înlocuiţi în momentul în care par obosiţi cu persoane ce par mai active în timpul manifestărilor. Propaganda începe în momentul în care te naşti şi încetează în momentul în care mori. Puteţi urmări reportajul pe pagina de FB a TVR.

Seara s-a încheiat cu o experienţă nouă de jazz, alături de Nils Petter Molvaer Trio din Norvegia. Spun experienţă pentru că mă aşteptam la o seară calmă şi am călătorit pe ritmuri orientale în pieţe aglomerate, în deşert sau am respirat aerul gheţarilor. Ceea ce reuşesc un chitarist, trompetistul şi toboşarul e… psihedelic. Cu sintetizatoare, percuţie şi joc de lumini ce vin în completarea senzaţiei pe care ţi-o oferă muzica, uneori crescendo-ul este interminabil. Minute în şir de explozie muzicală ce te fac să închizi ochii şi să zâmbeşti în călătoria ta. Albumul Baboon Moon al lui Nils este nominalizat la premiile Grammy norvegiene. De ascultat!

Nils Petter Molvaer

Read More

Nopţi sălbatice la TIFF2012

Posted by on 5 June 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Nopţi sălbatice la TIFF2012

Titlul nu vine numai de la filmul franţuzesc cu acelaşi nume, pe care l-am văzut ieri, dar se pretează la pulsul de festival. Dacă n-aş avea nevoie de şapte ore de somn pe noapte ca să nu mă lase corpul după o săptămână, jur că n-aş mai dormi.

Zeci de filme zilnic. Casa TIFF. Berăria. Cafeneaua. Patru cinematografe. Oamenii. Lounge-ul. Întâlnirile. Petrecerile şi surprizele. Când ar mai fi loc de somn?

Nopţi sălbatice

continuare

Read More

Excită-mă, ce dracu! – ziua 4 de TIFF

Posted by on 5 June 2012 in De zi cu zi | 4 comments

Excită-mă, ce dracu! – ziua 4 de TIFF

Ştiţi ce-i fain la TIFF? În afară de TOTUL :) – e fain că poţi lucra în mediul ideal. Cocoţată pe-un scaun de bar la Casa TIFF, cu muzică bună pe fundal, ceva râsete şi pupături şi gâdilituri de la cei care tot mai trec şi te văd cu nasu-n laptop, cu frappe-ul lui Vio şi limonada lui Alex. Până în 12 e perfect, apoi creşte pulsul şi te tentează tot felul de lucruri.

O confesiune

Primul film pe care l-am vizionat în ziua a patra a fost O confesiune, producţie Coreea de Sud. Caracterizat ca un psycho-horror contemporan, cu prea multe accente creştine pentru gustul meu. Nu mi-a prea mers la suflet, poate că nu e nişa mea. Cu potenţial de interes pentru câteva imagini olfactive (bătrânul Park Deok-jun foloseşte apa ca metodă de tortură şi toate “şedinţele” sale se desfăşoară într-o baie publică din Seul), precum “simt duhoarea apei pe mâinile tale”. Prea liniar pentru o moldoveancă agitată, parcă fără punct culminant (în afară de cele două ocazii pe care personajul a avut ocazia să descarce pistolul, fapt ce m-a ţinut tensionată şi cu inelarele adânc băgate în urechi – mi-e frică de zgomote puternice).

Pauzele

Suntem un trio valoros aici la TIFF: Corina, eu şi Răzvan. E o veselie continuă şi suntem puşi pe cioace şi făcut miştouri de parcă facem un show de standup comedy. Am vrut să se consemneze asta oficial :) Mergem mai departe.

Ballroom Dancer

Când am luat eu niscai lecţii de mişcat pe ritmuri latino mă tot holbam pe youtube, ca să învăţ de la cei mai buni. Printre primele rezultate apăreau mereu cuplul Slavik Kryklyvyy şi Anna Melnikova. Iaca, ieri am văzut şi-un documentar ce-i avea drept protagonişti. O poveste de dragoste ce s-a destrămat din cauza perfecţionismului lui Slavik, dar care surprinde foarte bine antrenamentele draconice şi munca ce ajunge să facă din dans o corvoadă, nu o plăcere. Ţi se confirmă încă o dată că nimic n-are să iasă bine dacă amesteci business with pleasure.

Excită-mă, ce dracu!

E filmul norvegian pentru care am renunţat la TIFF Music Night şi nu ne-a părut tare rău. Cu un premiu pentru cel mai bun scenariu la Tribeca, e un film onest despre adicţiile adolescentine şi răutăţile specifice vârstei, cu o protagonistă blondă cu ochi albaştri, adânci şi o poftă sexuală de nestăvilit, ce le face probleme tuturor celor din jur. Cu toate că e o ciudăţică, şarmul personal o salvează să nu decadă şi-n ochii spectatorilor, iar libidoul ei face tot comicul de situaţie, până la scenele în care nu reuşeşti să îţi dai seama dacă e “pe bune” sau doar în imaginaţia ei. All in all, un film fresh, merită văzut cu prietenii în sufragerie.

Read More

A început TIFF2012

Posted by on 2 June 2012 in De zi cu zi | 0 comments

A început TIFF2012

După un drum cu două ploi torenţiale ce m-au descurajat c-o să umblu la rochiţ în Cluj şi câteva opriri pentru pozat mascotele (MarmoTIFF şi UrsuTIFF, care sunt deja vedete aici, ca şi noi, de altfel), am ajuns în oraşul ce găzduieşte pentru zece zile crema filmului şi spuma petrecerilor cu ştaif artistic.

Eu v-am zis că am făcut opriri de pozat marmote!

Simpaticul Hurducheişăn ne-a întâmpinat la Casa TIFF, animată de muzică, oameni veseli şi multă forfotă şi ne-am luat în primire badge-ul ce are să ne asigure intrarea la toate proiecţiile, petrecerile şi expoziţiile TIFF-ului.

Cu o oră înainte de Gala de Deschidere a început ploaia, exact când maşinile oficiale aduceau vedetele pe covorul roşu. Ne-am retras într-o cafenea, în speranţa că pentru proiecţia în aer liber o să avem pături, că se lăsase destul de frig pentru picioarele mele golaşe (deh, vestimentaţie de covor roşu!). Cei de la HBO nu numai că ne-au dat pături, dar până să se adune toată lumea în Piaţa Unirii pentru ce avea să fie un recital de soundtrack-uri Star Wars şi Star Trek – foarte reuşite, deja simţeam că festivalul poate să înceapă, eram prinsă.

Cerul, oamenii, filmul, stelele pe care în Bucureşti nu le prea vezi, luna peste care treceau nori exact ca în filmul lui Mellier din 1902 (proiecţia restaurată pe care am putut s-o vedem şi noi, nu doar cei de la Cannes), râsetele la premiera mondială a Despre oameni şi melci în regia lui Tudor Giurgiu, păturile şi aburii ce ne ieşeau din gură târziu, în seară, toate au contribuit la impresia de Aşa se deschide un festival, mă!

Găsiţi o altă relatare la Korina.

Am fugit, începe ziua doi!

Read More

De mâine mă mut la Cluj!

Posted by on 31 May 2012 in De zi cu zi | 1 comment

De mâine mă mut la Cluj!

Pentru că plecăm la TIFF! Eu o să fiu pentru prima oară la Cluj şi pentru prima oară la TIFF, unde mă aşteaptă filme noi, oameni noi şi locuri noi de explorat!

Sunt entuziasmată, mă ştiţi că intru-n fibrilaţii în perioadă festivalieră. Dintre zecile de mail-uri primite de la echipa de comunicare TIFF, am reţinut că la Transilvania Talent Lab (adică 18 norocoşi ce-or să înveţe de la cei mai grei din industrie) vine producătorul câtorva dintre filmele lui Stanley Kubrick – Jan Harlan. Că, începând de anul acesta, producătorul Bobby Păunescu și Festivalul Internațional de Film Transilvania, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din New York și Film Society of Lincoln Center vor acorda Bursa Alex. Leo Șerban. Că o să avem pentru destrăbălare şi networking Casa TIFF, că o să avem şi Tiff music night – şi stai că încă n-am apucat să mă uit pe programul de filme!

Fiind primul an, ne-am gândit să nu mergem neînsoţite (eu şi Korina) şi luăm mascote cu noi! MarmoTIFF şi UrsuTIFF vor fi mereu cu noi, vor face cunoştinţă cu oamenii pe care ne vom dori noi să-i cunoaştem, vor viziona filme, se vor trage-n poze.

Iar eu sunt aici ca să vă povestesc ce văd, ce aud, ce simt şi, fiţi pe fază, vă aşteaptă în zilele următoare şi-un concurs, astfel încât aveţi chiar voi şansa de-a ajunge şi-a petrece cu noi la TIFF!

Let the journey begin!

MarmoTIFF şi UrsuTIFF gata de festival!

Read More

Aproape o lună de teatru şi film

Posted by on 14 May 2012 in De zi cu zi | 5 comments

Aproape o lună de teatru şi film

Bine v-am regăsit după weekend!

Ţin vestea asta de ceva vreme şi bucuria primei reacţii s-a consumat (am ţopăit, am telefonat, am chiuit în telefon, m-am bucurat că sunt tot mai aproape de împlinirea dorinţei ăsteia), dar o să mai fie un val de euforie cu câteva zile înainte de începerea evenimentelor. Pentru că:

1. Sunt blogger oficial la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu – ca mărime şi ca amploare FITS este al treilea festival de arte ale spectacolului din LUME! Anul trecut am fost la conferinţa de presă a festivalului şi-am constatat cu mare plăcere că şi autorităţile se implică, că Ministerul Culturii bugetase bine partea de cultură, chestiune ce nu s-a repetat deloc anul acesta. Cum, tăticule? Niciun ban? Branding de ţară pe moca, adică? România culturală pe moca? Turişti cu ghiotura şi oameni de calitate aduşi pe banii cui? Oricui, numai ai Ministerului Culturii nu! Ironic, mai ales în contextul temei de festival de anul acesta: Crize. Cultura face diferenţa. Sunt supărată rău pe tema asta, dar prefer să vă povestesc despre spectacolele la care am ales să merg (o să prind în sfârşit Faust-ul de la Sibiu!) şi atmosfera de festival, mai ales că e prima dată când merg şi am acces peste tot. Peste 2500 de invitaţi din aproape 50 de state, peste 300 de evenimente şi peste 60 de spaţii de joc în zece zile. Mă găsiţi la Sibiu de pe 24 pe 28 mai (iar Festivalul are loc între 25 mai şi 3 iunie).

2. Sunt blogger oficial la Transilvania Film Festival – TIFF 2012. Nu am văzut Clujul în viaţa mea, n-am mai fost la TIFF. Îmi doresc de vreo trei ani şi poate că a fost destin s-o întâlnesc pe Flavia :) Religia si credința sunt puse in discuţie anul acesta la TIFF, printr-o selecţie puternică de filme pe această temă şi printr-o campanie de promovare inspirată de ideea ca filmul este religia TIFF-ului. „Campania de imagine pleaca de la o simpla constatare: la TIFF, filmul a devenit o religie. Spectatorii nostri, cei care au crescut cu noi si cu filmele festivalului, sunt credinciosii nostri. Si noi, si ei – devotati suta la suta TIFF-ului”, explica directorul artistic al festivalului, Mihai Chirilov. Mă găsiţi la Cluj între 1 şi 10 iunie şi revin cu mai multe detalii după ce urmăresc toate cele 69 de trailere ataşate în mail-ul oficial :)

Read More