Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Fabrica Molidul, Vama – amintiri filmate

Posted by on 28 January 2015 in De zi cu zi | 0 comments

Fabrica Molidul, Vama – amintiri filmate

Înainte să am canalul de YouTube filmam scene random cu telefonul. În primăvara lui 2012 am urcat în “pâlnia” din satul bunicilor, Molid și am filmat apusul. Pâlnia era, de fapt, un sistem de filtrare a apei folosite în procesul tehnologic, în cadrul fabricii de mucava și filtre Molidul, deschisă în perioada interbelică. Bunicul meu, inginerul Virgil Chelariu, a fost directorul acestei fabrici din 1983 până în 1992.

Copilăria mea am petrecut-o în Molid, până la vârsta de 7 ani. Casa noastră era vis-a-vis de fabrică, bunicul mă mai lua câteodată în plimbare prin secții. Am amintiri vagi, mai mult mirosuri și un incendiu în toiul nopții.

Conform unor documente scrise de austrieci, fabrica Molidul datează din 1889 și era a doua fabrică din Bucovina care funcționa ca mașină cu aburi pentru punerea în mișcare a utilajelor. Apoi a devenit fabrică de cherestea. Secția de cherestea s-a mutat în 1952 la Vama, localitatea vecină.

Din 1984, la fabrica Molidul se fabrica hârtie de filtru. Toate tipurile de filtre: filtre pentru ulei, benzină și motorină, pentru toate tipurile de mijloace de transport – autoturisme, locomotive, tractoare, dar și filtre de aer. Cel mai mare beneficiar era uzina de autoturisme Dacia de la Pitești.

Toate informațiile astea le-am aflat cu un singur telefon dat bunicului, care ține minte încă toate datele astea și multe altele! Înregistrasem un interviu acum câțiva ani, cred că mai am pe undeva toate fișierele audio. Oh, minunate povești are!

În 2005 totul s-a dărâmat. Clădirile au fost demolate în 2012. A rămas pâlnia, ca amintire a copilăriei mele plină de aventuri prin uscătoarele de mucava în care jucam ascunsa cu copiii din sat.

Cel mai frumos apus se vede de sus, din pâlnie.

Cel mai frumos apus se vede de sus, din pâlnie.

 Am scris asta pentru că acum  nu mai ai cum să urci în pâlnie. Au căzut toate treptele, multe bucăți au fost furate, apa s-a infiltrat și a distrus aproape totul. Și în 2012 treptele de beton erau ciupite, iar balustradele nu mai existau. Am urcat cu inima cât un purice, mi se făcuse și rău pe la jumătate, de frică, dar voiam mult să ajung sus. Acum nu mai există nici gardul pe care-l vedeți în fotografia din 2012.

Filmați orice. S-ar putea ca-n trei ani să nu mai existe, rămâneți cu amintiri dragi.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie