Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Bucureștiul m-a învățat

Posted by on 7 March 2013 in De zi cu zi | 10 comments

Bucureștiul m-a învățat

Bucureștiul m-a învățat să hămălesc: să jonglez cu sacoșe de la supermarket și geantă de laptop și geantă personală și o cutie în brațe și sticla de apă între degetele deja amorțite de la mâini și să deschid ușa de la bloc sau să mă scotocesc de cartela de metrou sau să vorbesc și la telefon în timp ce respir ca un iepur alergat de copoi, cu toate bagajele alea peste mine.

Bucureștiul m-a învățat să rezist dorului. Să stau între patru pereți, în weekenduri lungi, fără timp să-mi văd oamenii dragi și să nu mor de tot.

Bucureștiul m-a învățat să fiu conștientă de mine, să nu atrag atenția, să mă păzesc, să știu de mine în fiecare secundă.

Bucureștiul m-a învățat că pot să rezist atunci când mi se face rău în tramvaiul aglomerat și încins pe timp de vară, când toate locurile sunt ocupate și eu m-aș așeza și-n fund pe jos, că pot să rezist mirosurilor, m-a învățat să nu mă mai supăr atunci când deschid geamul și aerisesc și intră claxoane și praf și noxe și în loc de păsărele aud înjurături.

Bucureștiul mi-a arătat cum e să chemi ambulanța acasă și să fii tratat cu nepăsare.

Bucureștiul mi-a arătat ce e singurătatea.

Bucureștiul m-a învățat că după o zi grea, cu toate că ajungi târziu și ești epuizat și ai da orice să te culci trebuie să tragi de tine, că atunci când o să ai o familie n-o să le pese copiilor că mami a băgat zece ore și acum trebuie să le facă baie și să îi hrănească și să vadă și de bărbat.

Bucureștiul m-a maturizat.

Bucureștiul m-a învățat să observ, mi-a educat atenția și m-a ajutat să-mi iau povești (majoritatea triste) din tot ce-i în jur, fie că e un câine vagabond ce trece pe zebră o dată cu oamenii, fie că e un tag graffiti, fie că e un bilețel lăsat anume la metrou.

Bucureștiul mi-a arătat violența, tristețea, neajutorarea, sărăcia, drogurile.

Bucureștiul m-a învățat că le pot face pe toate.

Bucureștil mi-a arătat cât de mult îmi e, de fapt, dor de mine, de casă, de munți, de dealuri verzi, de tihnă, de somn, de aer bun.

Bucureștiul mi-a dat câteva prietene bune. Și câteva slujbe. Și multe experiențe la care nu aș fi avut altfel acces: călătorii, evenimente, festivaluri, conferințe, ateliere, concerte.

Bucureștiul m-a învățat să-i caut istoria și momentele de șampanie printre crăpături, dărâmături și povești spuse de pereți, scări, clădiri or cărți.

 Nu iubesc Bucureștiul și n-a fost niciodată parte din mine, dar ne mai luăm de mână, din când în când, poate în seri de vară sau dimineți însorite, eu cu gândul la tinerețile lui interbelice, el cu gândul la îmblânzirea moldovenească.

10 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. zuzu

    cin’ te-a pus?
    nu mai bine stateai tu acolo?

    din cauza ta se intampla tot ce ai scris mai sus.
    si stai ca urmeaza sa-ti iei masina. c-asa fac oamini, intai masina s-apoi casa, ca sa-mi ocupi locul meu. din mosi stramosi. si apoi sa-mi zici ca n-ai loc de mine.
    si sa te plangi de asta.
    vorba cantecului.
    dar mai bine ma opresc…

  2. zuzu

    si stii care e problema?
    ca nu-l iubesti.

  3. Alice

    As vrea sa te contrazic, dar azi nu pot, m-a cam scuturat orasul asta. Stii ce e trist? Ca in alte parti nu e musai altfel.

    • anne

      E altfel pe alte părți, dar și altfel pe părțile alea care aici îs bune :)
      Acum depinde cum prioritizăm

    • Dorothea

      Şi eu aş vrea să o contrazic. :) Dar îmi dau seama că toate argumentele mele sunt foarte subiective. Am ajuns să iubesc Bucureştiul abia la doi ani după ce l-am părăsit.

  4. Dorothea

    În ton cu articolul tău e un citat de-al lui Nietzsche: “Ceea ce nu te omoară te face mai puternic.” :)

  5. Andrei

    mda.. ma regasesc in fiecare rand al tau :)) am stat 3 ani.. am plecat 1 an, am revenit, inca rezist de 1 an si jumatate…primii 3 ani au fost super, dar de jumatate de an abia mai rezist. Parca lumea e din ce in ce mai trista- vine chiria, vine rata, s-a imputit treaba la munca,ma cert intr-una cu gagicamea, sunt cuvintele care le aud din ce in ce mai des la prietenii mei din provincie. Bucurestiul care altadata abia ne adormea la ora 7 dimineata, acum a devenit un oras crud pentru ei dupa o anumita varsta… poate s-a schimbat si ceva in mintea mea, alte prioritati, alte preocupari, nu-mi vad copiii crescand aici, nu-mi vad viitorul aici…ce am observat in Bucuresti: 10-20% din cei veniti din provincie se realizeaza, ori printr-un talent pe care nu si-l pot dezvolta la maxim intr-un oras mic, ori speculand prostia altora…restul se pierd in job-uri de rahat si rate pe 30 de ani la banci… pt distractie, lectii de viata, sa faci bani din piatra seaca, cariera de succes intr-un anumit domeniu, daca vrei sa ajungi vedeta sau poate aurolac, e orasul perfect din ROMANIA…

  6. Andreea

    Are dreptate zuzu. Problema e ca nu-l iubesti. Si pe mine m-a invatat Bucurestiul multe lucruri, multe spuse de tine, si inca cateva pe langa, dar iti spun sincer ca-l iubesc.
    Bacaul meu nu mi-a fost nicicand drag, pentru ca multe lucruri triste am patit acolo, dar Bucurestiul e locul unde am invatat sa fiu puternica si sa cresc. N-as putea sa nu-l iubesc. :)

  7. Cafea cu taifas

    Te vei obisnui, stai calma. Toata lumea a gandit la fel.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie