Pentru ăștia ca mine, adică oamenii născuți și crescuți printre munți, viața în comunitatea urbană ce sare de un milion de locuitori poate fi uneori chinuitoare. Ce-mi lipsește:
-cântecul cocoșilor dimineața.
-cafeaua pe terasă, pe verandă, în gang, cu dealurile verzi înaintea ochilor și soarele de-o suliță pe cer.
-mirosul de rufe întinse pe sârmă în curte.
-să pot să ies din curte și în zece minute să fiu în vârful dealului, de unde să pot privi trei sate.
-balconul de la Piatra Neamț, pădurea din spatele blocului, pârâul din față, Gospodinele de unde vezi orașul, terenul de tenis, urcușul spre Colibe
-să iau bicicleta lui bunicu și după patru kilometri să bat în portița vară-mii.
-să mă scald în Moldova.
Vouă ce vă lipsește la oraș?
9 Comments
Join the conversation and post a comment.
Leave a Comment
Nu ar mai fi multe de adaugat.
Mie unul imi lipseste copilaria pe care,de altfel,tot la tara am petrecut-o!
Păstreaz-o ca pe-un album foto pe retină.
Mie îmi lipsește liniștea, dar cel mai mult și mai mult îmi lipsesc stelele; cel puțin unde stau eu în București nu se văd niciodată.
Ah, ai dreptate! Stelele!
@Ionut Tu vezi stelele la fiecare sfarsit de saptamana!
Cel mai mult imi lipseste zgomotul facut de ploaia ce cade pe tabla de pe casa bunicilor.Relaxare adevarata!
aaah, ce sunete faine îmi readuci în ureche!
Imi lipsesc linistea si verdeata. La Iasi e prea mult beton, asfalt… Eu sunt din Roman, dar in Moldova nu ma mai scald demult. :)
Vino la Bucuresti, Cismigiul e verde-verde! :)
Eh, parcuri sunt si pe aici. Eu ma refer la copacii de pe marginea drumului, la gradinile din fata blocurilor. :P