După săptămâni de stat în Bucureşti, o plimbare cu maşina până la marginea pădurii, prin sate forfotind a toamnă, prin soarele cald şi aerul rece din umbra pădurii nu face decât să-ţi reamintească ce frumos e anotimpul ăsta la ţară. Ale satului cirezi umblă alene pe uliţe, molfăind fânul proaspăt cosit. Copii se întorc de la şcoală în uniforme. Gospodinele stau aplecate peste straturi or strâng fasolele uscate.
Pe mine aerul tare m-a năucit. Mi s-a făcut somn. Pietrele călduţe îmi aminteau de mirosul pâraielor în mijlocul verii.
Nu vreau să fac un pastel. Mă duc să dorm. Am văzut un dovleac în copac. 
4 Comments
Join the conversation and post a comment.
Leave a Comment
Asta e ‘all time’ best . Imi mai plac si pozele
Kindergarten style :)
Imi place foarte mult stilul tau de a scrie :)
Multumesc frumos, asa ma bucur cand primesc complimente! :)