Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Cum te deformeaza YouTube: opinie vs critica

Posted by on 29 August 2014 in De zi cu zi | 5 comments

Cum te deformeaza YouTube: opinie vs critica

Salutare, oameni buni! V-am tot obișnuit să scriu despre YouTube și vloggeri, să vă arăt pe cine am mai descoperit (și au fost și câțiva puști cu potențial de la noi), așa că astăzi o să ne învârtim tot în zona asta, pentru că am observat o chestie: YouTube te deformează. Îți deformează percepția și te face cumva să fii mereu în defensivă sau ofensivă, niciodată relaxat.

Într-adevăr, e justificată atitudinea, te expui foarte mult, fizic, mental, îți expui ideile, sentimentele, părți din tine, cu care unii se hrănesc, dar alții te pot devora cu ușurință. Și eu sufăr de chestia asta, fiind trasă, la rândul meu, prin furcile caudine ale Internetului de câteva ori. De fiecare dată când primesc un mail care anunță un comentariu nou mă aștept să fiu înjurată sau criticată. Iar asta nu e sănătos.

Și te deformează până la punctul în care nu mai faci diferența între opinie și critică.

Ieri seară am share-uit pe contul meu personal de Facebook un clip cu Lorena Popa (sunt abonată la canalul ei, btw și face video din 2012, de la 15 ani, adică), pe care am mai share-uit-o și acum câteva luni și spuneam cam același lucru (Facebook, facem și noi search-ul prin postările mai vechi mai ușor? Ha?): că îmi pare rău că nu-și trăiește altfel vârsta și că se machiază cam mult, în opinia mea. La fel am făcut și când am scris pe blog despre altă fetiță care se machiază. Click pe LINK. Nu am înjurat pe nimeni, n-am heitărit pe nimeni, mi-am spus opinia, cum am făcut-o și aseară, menționând inclusiv faptul că s-ar putea să nu înțeleg eu deloc generația asta care vine din urmă.

lorena1

Reacțiile celor de vârsta ei au fost un pic agitate, cred eu, din cauza deformării de care vorbeam mai sus. Mesajul meu a fost interpretat imediat ca fiind o critică, mă iau de fată, deși am completat că apreciez faptul că are o pasiune (cu toate că realitatea în care trăiește ea e total diferită de cea în care trăiam eu la 15, 16, 17 ani), dar am taxat greșelile de exprimare pe care le face.

lorena4

La vârsta ei foloseam încă fardurile mamei, dacă era cazul să mă machiez, încă nu am habar de tehnicile folosite acolo, cum să luminezi una, alta, iar de cizme Burberry nici nu se pune problema.

lorena2

Nu am 30 de ani, cum frumos mă taxează un comentator, dar nici nu mi se pare normal ca fetițele de 13-14 ani să se machieze. Poate-s eu bătrână și poate nici eu nu au chef de încă cineva care să facă pe părintele, nu știu. Cert e că diferența de generații mi se pare foarte mare.

lorena3

Mă uitam ieri prin vitrinele magazinelor de îmbrăcăminte care-și prezintă colecția de Back to School. E altă realitate, serios! Au outfit-uri gata făcute, cu vestuțe, eșarfe și super adidași, tot felul e gentuțe și accesorii, părinții primesc cataloagele în Poștă, etc. Părinții au alți bani, copiii au mai multe surse de inspirație, magazinele sunt mai accesibile, Internetul e la putere, modele (mai bune sau mai puțin bune) sunt peste tot.

N-o s-o dau ca omul cavernelor și să spun că: pe vremea mea… ehe, maică, doar că puștii super moderni din ziua de azi n-ar trebui să sară ca arși când cineva ca mine își spune opinia. Că nu e hate. E doar o mirare (față de emanciparea lor forțată) amestecată cu un pic de dezamăgire că fetițele astea vor să alerge timpul.

lorena5

Cristian nu cred că mi-a citit măcar comentariul în care îmi asumam lipsa de înțelegere a noii generații, dar fiind atât de obișnuit cu oamenii care să-i desconsidere pe alții, a ieșit direct la atac :)

Deși da, mă simt ca de 30 de ani când văd ce colecție de farduri are o fetiță de 16. Dar, repet, e doar OPINIA mea și poate a tinerilor de aceeași vârstă cu mine (25, 26 ani).

Discuția toată e AICI, iar eu am simțit cumva nevoia să mă justific, pentru că nu vreau să fiu percepută ca un fel de bau-bau. Știu ce-i critica nejustificată, știu cum e să fii luat la puricat și heitărit din toate pozițiile, știu cum e să ți se pună bețe în roate și să crezi că munca ta nu e apreciată, deci nu cred că e cazul să fiu eu Omul Negru în toată povestea asta, pentru că nu e cazul.

But, oh, I can hate! Numai să nu se ajungă la asta. Ponta și Elena Udrea știu! :)

PS: partea bună din toată treaba asta e solidaritatea de care dă dovadă generația mai sus menționată.

5 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. Oana

    Cred ca e o chestie care tine de maturizare, am impresia ca si eu reactionam fix in acelasi stil acum vreo 10 ani. Nu faceam prea clar diferenta dintre parere si critica.

    • anne

      Poate.
      Uitându-mă la clipul în care își prezintă fardurile, mi se pare un pic prea mult pentru 16 ani. Cred că dacă îmi adun colecția cu a prietenelor de 25, 26 de ani nu avem la fel de multe produse. Dar e opinia mea, nu știu cum e cu generația nouă și ce nevoi au

  2. iCiolac

    Cea mai proasta alegere e sa te apuci sa explici unor copii ceea ce ai vrut tu sa zici de fapt. Sa ii explici unui prost ca e prost, provoaca mai multi nervi decat oricare alta actiune. Tu spune-ti parerea, fii sigura ca rezoneaza si altii cu ea si lasa toate curvele virgine sa se victimizeze ca niste panselute otravite ca tu esti baba si nu intelegi generatia care vine din urma.

  3. alice wonders

    Si eu sunt beauty blogger, am ceva farduri acasa, dar n-am mers in viata mea asa machiata la scoala. Poate si pentru ca am inceput mai tarziu. Poate si pentru ca aveam atatea alte lucruri de facut, ca nu imi cumparam pensule in loc de carti. Asta a venit mai tarziu, din dorinta de a arata ingrijit. Ceea ce nu inseamna ca mereu voi aparea cu 5 culori la ochi, exista a time and a place.

    N-as vrea sa se inteleaga ca sunt impotriva Lorenei, doar ca iti impartasesc opinia legata de ‘alergat timpul’. Unde n-as mai avea genele si parul de la 14 ani!

  4. Anda

    Eu cred totusi ca e mai mult decat o diferenta de generatii in cazul asta, cat de situatii financiare :) M-am uitat la filmulete din curiozitate si e evident ca are un buget mult mai mare decat aveam eu (si probabil majoritatea dintre noi) la varsta ei.

    Cu toate astea, eu am 28 de ani si sincera sa fiu la varsta ei ma machiam. Nu asa de mult, nu asa de profi si clar nu aveam o colectie atat de impresionanta (probabil un creion de ochi, un rimel si un ruj), dar sunt sigura ca daca banii mei de buzunar ar fi fost mai multi decat alocatia de la scoala, as fi cheltuit si eu pe de astea. Nu mi se pare ca e o diferenta asa mare intre generatii sincer, nu stiu de ce toata lumea zice asta :) Eu am inceput sa merg la discoteca, sa ma machiez si sa ies cu baieti pe la 13 ani si mi se pare o varsta absolut normala sa faci asta, pentru ca atunci incepe perioada aia intre pubertate si adolescenta si incepi sa-ti explorezi feminitatea si sa fii curioasa.

    Cat despre subiectul articolului :D eu am invatat la un moment dat ca nu e tot una sa scrii un lucru sau sa il spui. Asta pentru ca atunci cand spui ceva ai o anumita intonatie (eventual limbaj al corpului) care ii da interlocutorului mai mult context (de exemplu ca ceea ce zici e sarcastic, ca esti suparat, ca incerci sa fii amuzant, ca esti furios, ca esti dezamagit etc.). Pe cand atunci cand scrii, interpretarea poate fi diferita de la om la on si poate tu ai un ton casual in ceea ce zici si altii o interpreteaza ca hater-eala. Chiar ieri aveam o discutie in contradictoriu cu cineva online (despre un subiect super banal, gen paiele in cafea) si in mijlocul conversatiei eu inca nu eram super lamurita daca doar discutam amical sau ne certam :)) Si cred ca e o chestie pe care pur si simplu trebuie sa ne-o asumam, sa nu ne suparam cand oamenii interpreteaza gresit (eventual sa dam o explicatie la tonul folosit initial) si eventual sa incercam sa dam mai mult context atunci cand scriem ceva. For a happier internet :D

    Scuze pentru comentariul super lung :)

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie