Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Despre artă, iubire şi alte fleacuri

Posted by on 5 February 2012 in De zi cu zi | 19 comments

Despre artă, iubire şi alte fleacuri

În ultima vreme sunt tot mai dezamăgită de nivelul slab de interacţiune dintre mine şi ceilalţi. Se pare că nu se mai opreşte nimeni să discute “profunzimi”, cum îmi place mie să le spun. Să aştearnă pe masă, lângă berea sau paharul de vin pe care-l sorb, şi niscai vulnerabilităţi. Şi nişte idei care sar de superficialul cotidian. Am tot mai puţini oameni care-mi oferă provocări, care aruncă nişte momeli pe care le iau cu mine acasă şi le rumeg. Nu ştiu dacă asta e pe cale să se rezolve curând, dar caut şi-mi asum riscuri: riscul de-a fi considerată naivă sau intimidantă, prea lucidă sau cu pretenţii nefondate de intelectual. Nuanţe.

Tot în ultima vreme caut să iubesc cu detaşare. Mai întâi mă educ întru reglarea aşteptărilor. Şi apoi lucrez la detaşare şi înlocuirea gândirii planificate cu imediatul şi Aici şi Acum-ul. E mai sănătos pentru mine.

“Văd că oamenii acuma au un fel de-a da înapoi în faţa vieţii de teama de a nu şi-o complica. Frica de-a nu suferi face pe om să nu mai iubească”.

În aşteptarea iubirilor mari şi simple ale vieţii caut momente de înălţare, atât cât mi se oferă în mediul în care mă învârt pentru moment. Am fost ieri la Dressing Room Shopping Party cu o prietenă actriţă. Cu toate că evenimentul s-a desfăşurat în zona Dorobanţi, n-am întâlnit snobi. Muzica era excelentă şi atmosfera invita la discuţii cu potenţial evolutiv pentru un spirit ce-a căzut în apatie. Ne-am întâlnit cu pietreanul Laurenţiu Dimişcă (ale cărui creaţii colorează oraşul de ceva ani) care ne-a povestit despre greutăţile unui artist în România şi câtă nevoie este de specialişti în Relaţii Publice şi art dealeri buni pentru a promova talentul într-o piaţă deja suprasaturată.

Tablourile sale pot fi “purtate” acum pentru că s-au transformat în obiecte vestimentare, iar mobilierul pictat variază între 800 şi 1000 de euro pe bucată.

Când în ţară facem credite să ne plătim locuinţa şi salariile sunt cum sunt, cine-şi mai permite luxul de-a da mia de euro pe excitarea simţului estetic? Discutăm?

19 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. Marian

    Poti “iubi cu detasare”? Invata-ma si pe mine, desi nu cred ca e posibil… O fi si vina ta, poate fugi (instinctiv) de “profunzimi” (sa fie dezvaluiri despre propriile secrete si vulnerabilitati?) , si celalalt simte ca nu esti disponibila, si atunci se limiteaza la banalitati… habar n-am, zic si eu… plesneste-ma daca bat cimpii!

  2. Morella

    Am observat si eu cat de repede fug informatiile prin mintile celor de langa noi. Si in toata viteza aceasta, parca nu mai e rabdare pentru aprofundarea unei idei, a unei relatii, a artei. Viata parca devine o incercare de bifare a unei liste, cu un aparat foto de gat si cu prea multi “prieteni”.
    Am admirat de multe ori tablourile lui Laurentiu Dimisca, deoarece este o prezenta recunoscuta in zona artistilor nemteni.
    Pe piata de arta din Romania, un tablou este, intr-o mare proportie, o investitie si in al doilea rand o exercitarea simtului estetic (asa cum mentionai tu). Tablourile stau in seife si muzeele de arta sunt goale…

    • anne

      Da, dar cât eşti dispus să investeşti în îngrijirea simţului estetic în momentul în care îţi ghiorăie maţele?

      • Morella

        Un bilet de intrare la Muzeul de Arta costa mai putin decat un meniu la un fast food (fara a lua in considerare discountul de 50% pentru elevi, studenti…).
        Iti poti educa simtul estetic pe gratis daca iti doresti, deoarece exista suficiente resurse online. Cred ca este vorba de o deschidere catre frumos.

        • anne

          Aşa-i. Deschiderea asta nu mai e de găsit în oamenii de pe stradă.
          Bine punctat cu MNAR-ul şi fast-food-ul, mulţumesc!

  3. Bianca

    Mie personal mi se pare ca un spectacol de teatru e mult mai instructiv decat o discutie cu prietenii. Adica da, dupa un spectacol frumos pleci acasa ravasit, cu dileme metafizice. Asta e ceea ce numesc eu provocare. Si intr-adevar ma ia un sentiment de inaltare spirituala dupa un spectacol bun.

  4. Monica

    Si eu ma intrebam, de ce oare, parca nu mai exista aerul de altadata al lucrurilor calde, prounde. Sau daca exista de ce nu e atat de descoperit ca si inainte? Oare tine de noi, de interiorul nostru? De superficialitate? Sau… pur si simplu de angoase?

    • anne

      cred că s-au cernut oamenii prea mult şi acum îi cauţi cu ardoare pe cei puţini dispuşi să-şi mai descopere din spirit. Riscă totuşi să devină agasaţi de “ucenici” precum noi, dornici de iluminare sau ieşire din cotidian. E suficient să dai de cineva deştept care să-ţi placă şi apoi să-l cauţi constant, obosindu-l.

  5. Calina

    1. Suntem atat de prinsi uneori in valtoarea vietii de zi cu zi incat uitam sa mai fim atenti si la oamenii din jurul nostru. Si eu ma intreb uneori unde sunt discutiile alea de stateam pana dimineata si de ce acum dureaza doar 5 minute, si asta daca am noroc?
    2. Cea mai tare chestie care mi-a fost scrisa acum multi ani si care inca ma mai bantuie “Frica de dragoste e totusi lasitate”(legat de filmuletul de pe youtube si citat)
    3. Can you do that?! Dai si lectii? (legat de iubire si destasare si carpe diem)

    • anne

      1. De acord. N-am răspuns. Tot din discuţiile şi amintirile despre “vremurile acelea” trăiesc şi eu.
      2. Este. Take a plunge.
      3. Abia ce-am avut “revelaţia” :) Mă chinui cu asta acum, fac paşi mici şi învăţ mult. Ştiu c-o să ajung la asta şi-o să fiu ideal de relaxată. O să mai scriu pe subiect :)
      Mulţumesc pentru insight iar!

  6. bogdan

    Si totusi cum se iubeste si cum se consuma arta sunt tare legate. Se iubeste pe fuga ? Si arta e iubita la fel. Daca am cerceta de cate informatii e nevoie sau ce anume informatii cauta celalalt la tine inainte de a decide ca vrea sa intre in intimitatea ta, am vedea niste chestii tare interesante. (folosesc un “tine” general, nu ma refer la persoana ta strict acum). Cat vrei sa stii despre o femeie inainte sa te culci cu ea ? Sau ea despre el ? Exact atat vrei sa stii despre un amestec de culoare si lumina inscris intr-un patrat, pe un perete. Si nu stiu de ce e asa. “Todo cambia” – e melodia care imi urla in casti fix acum. Uite, ne lipseste curiozitatea de aprofundare. Am vandut-o pentru curiozitatea de diversitate. Intre a cunoaste 10 nuante ale aceleiasi femei si a cunoaste 10 femei cu 10 nuante diferite afisate alegem a doua varianta de multe ori. Pentru ca “timpul nu mai are rabdare” ? Habar n-am. Era insa acum cateva zeci de ani unu` care considera ca trebuie sa isi rafineze gandul pana la un nivel aproape ermetic ca sa lase cititorul sa decodeze el mesajul. Si considera ca e o forma de a nu-l jigni pe celalalt, dandu-i mura-n gura. Todo cambia, nu ? In fiecare zi sunt zeci, sute de tentatii in jurul meu, tentatii de orice fel. Si tu vrei sa mananc doar cand mi-e foame, de cateva ori pe zi in cantitati mici, fara exagerari, sa zambesc tuturor, sa iubesc o singura femeie in acelasi timp, sa nu mint si sa am rabdare sa ii ascult pe toti ? Sunt mii de imagini care imi invadeaza ochii. Si tu vrei sa ma opresc asupra unei panze colorate din cladirea aia incremenita in timp, sa ma emotioneze linia aia care se pierde in ceea ce stiu eu ca e o tata, un fund sau niste fese si nu o definitie a armoniei ? Si sa observ detaliul ala pentru care tabloul se cheama inger cazut nu demonul ? Ana, nu. Azi nu e asa. Dar… todo cambia. Spera si tu in asta macar, ce naiba!

    • anne

      “trebuie să îşi rafineze gandul pana la un nivel aproape ermetic ca sa lase cititorul sa decodeze el mesajul” – asta fac. De aici şi frustrarea din articol. Nimeni nu mai stă să decodeze. Dă-mi acum, zi-mi drept, zi-mi direct şi gata. Aşa nu evoluăm.
      Sper să găsesc tot mai mulţi oameni care vor să decodeze :)

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie