Deznodământul cu polițistul și 3 ani de blog

Drajii babei, mai țineți voi minte cum v-am povestit că am primit bani de taxi de la un polițist? Ei, iaca, ieri sară m-am dus să-i înapoiez. Reproducem fix:

– Bună seara, acum o săptămână un coleg de-al dumneavoastră mi-a împrumutat zece lei și am venit să îi înapoiez.

(noul polițist de la recepție se uită sceptic la mine, mă analizează câteva secunde și dă verdictul): Nu vă cred.

– Cum adică?, întreb eu și pufăi ironic. Credeți că vă mint? De ce-aș face asta? Înalt, brunețel, săptămâna trecută.

– S-a mutat la altă secție, nu mai e la noi.

– Serios!

– Stați să-l sun. (nu-mi dădeam seama dacă mă trolla sau nu)

În fine, sună omul, povestește, e o domnișoară aici care susține că i-ați împrumutat săptămâna trecută zece lei, mai discută ei vreo câteva minute (nu știu ce naiba o făcut teoria chibritului, în mintea mea era doar un telefon de constatare, dar stabiliseră niște ore de program, eu speram să nu mă cheme iară personal că nu mai băteam o dată drumul ăla), iese colegul din biroul lui de recepționer la secția 2 și, cu un zâmbet mare pe față, zice: Ați avut dreptate!

– Eu ce v-am zis, domnule?

– Dar colegul meu chiar s-a mutat la altă secție. M-a rugat să vă mulțumesc frumos că i-ați adus banii înapoi (după reacție nu cred că se aștepta niciunul dintre ei să întorc gestul) și vă roagă să-i lăsați la mine.

– Excelent. Uitați. Și mă-ntorc pe călcâie și ies, sub privirirea admirativă a colegului. Faith in humanity: restored! Păcat, totuși, că n-a fost chiar domnul binevoitor, eram curioasă să-i văd și lui moaca.

În altă ordine de idei, azi blogul împlinește trei ani. Trei ani plini de fluturi, fluturi, zâmbete și oameni frumoși. Glumesc! Trei ani de bucurii profesionale, mici victorii, de ocazii super mișto, zboruri cu avioane, de filmulețe, proiecte, participare la evenimente de top și petreceri excelente, trei ani în care blogul m-a ajutat să cunosc puzderie de oameni cu care nu visam să mă împrietenesc și care nu ar fi fost accesibili altfel, trei ani de filme, festivaluri minunate, dansuri, veselie, conferințe. Cea mai bună idee de până acum. Sper să am un blog și când n-oi mai avea dinți în gură (dar să nu mi-i spargă careva, să nu-i mai am de bătrânețe, adicătelea). La ceas aniversar țin să mulțumesc oamenilor care-mi sunt aproape și pe care îi consider prieteni buni, care m-au ajutat în anii ăștia, m-au susținut și m-au făcut să râd cu lacrimi – random order: Claudia, Corina, Răzvan, Andra, David, Tudor și proaspăt intrați în topul personal: Andrei și Pyuric. Profesional: un mulțumesc se duce la Ana Bulgăr (Redescoperă România e piatră de temelie), Bobby Voicu (asemenea, mare, mare vot de încredere) Chinezu, Cristina Bazavan (pentru ajutorul în îndeplinirea visului cu trupa), Ruxa (pentru ocazia de a participa anul trecut la FITS), Flavia (pentru invitația la zece zile strălucitoare de TIFF) și Vali, pentru critică constructivă. O listă cu agenții și oameni cu care am lucrat oi face la cinci ani de theannemarie :)

Mulțumesc, la mulți ani grozavi de acum încolo blogului ăstuia și sper să îmi dezvolt cât mai mult, mai serios și mai bine personalitatea asta virtuală.

Hooray!