Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

E o chestiune de respect

Posted by on 21 March 2012 in De zi cu zi | 10 comments

E o chestiune de respect

De respect faţă de tine. Să nu te întorci la omul care îţi face rău constant. Eu ştiu cum e faza aia cu Vai, dar e ca un drog (lasă, lasă, am văzut şi eu filmul ăla).

De respect pentru ceilalţi, că oamenii îi resping în general pe cei slabi. Că cine te-o păcălit că toţi avem drepturi egale şi suntem ca fraţii, da, da, desigur, până când tu ajungi să băleşti după mâna care te-a învineţit de atâtea ori, pentru gura care ţi-a aruncat atâtea cuvinte grele, pentru omul care te-a făcut să vrei să dispari.

Îmi pierd respectul faţă de oamenii care persistă într-o anumită greşeală. Oricare ar fi aceea. Fie că tipa bunoacă cu care eşti te înşală constant şi tu constant o primeşti înapoi, fie că v-aţi despărţit de atâââtea şi atâtea ori că prietenii comuni au obosit să vă mai asculte lamentările la telefon şi totuşi, totuşi v-aţi împăcat, fie că ai plecat de la slujba aia pentru că era aiurea, ţi s-a mărit salariul, te-ai întors, e tot aiurea, dar încă mai stai, fie că ai impresia că dacă îl ajuţi la teme pe colegul ăla după care te transformi în cea mai umilă fiinţă de pe planetă poate o să vadă că tu ai o personalitate extraordinară şi-o să se combine cu tine. Într-un final.

Dar tipul ăla vine la tine şi îşi ia tema în timp ce vorbeşte la telefon cu noua lui cucerire. Şi tu îl vei ajuta şi data viitoare. Şi gagica aia bună căreia i-o mai pui şi tu din când în când în iluzia că sunteţi împreună n-a stat aseară mai mult la birou. Şi dobermanul ăla care a dat în tine prima oară şi a doua oară n-o să ezite şi-a treia, că a treia-i cu noroc.

Şi de ce papucii mă-sii vă întoarceţi? De ce acceptaţi? De ce iertaţi cu atâta uşurinţă?

Eu mi-am scos oameni definitiv din viaţă, din principiu. Şi nu mă uit înapoi. Nu mai am numărul tău, nu mai reacţionez la auzul numelui aceluia, nu mă mai interesează niciun aspect. Kaput.

Dar voi? Care-s motivele să nu vă respectaţi într-atât?

10 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. Cristina

    din punct de vedere psihologic, explicaţia e relativ simplă. oamenii recreează situaţii (intr-o forma sau alta) cu care nu sunt impacati si incearca sa le schimbe finalitatea, sa demonstreze contrariul, sa obtina incheierea. faptul ca stai intr-o relatie abuziva nu inseamna doar ca nu te respecti. e usor sa pui eticheta asta si sa pleci mai departe. inseamna ca cei care fac asta au nevoie de ajutor in relatia cu ei insisi.

    • anne

      păi îi claaar că au nevoie de ajutor în relaţia cu ei înşişi. Au nevoie să le zică cineva GET YOUR ACT TOGETHER and move on.
      Că nu te consideri tu suficient de bun şi de în stare să treci mai departe ţine fix de tine.
      Nu m-am legat doar de relaţiile abuzive.

  2. Ilie

    Nice topic :) Ma gandeam cum sa scriu un comment inteligent despre slabiciunile oamenilor si cum ajung ei sa le imbratiseze in loc sa le elimine/imbunatateasca/schimbe… dar in final concluzia ar fi doar una din punctul meu de vedere: People are fucking stupid. Cand cazurile astea te lovesc intre ochi, tot ce trebuie sa faci e ceea ce deja ai scris mai sus: ii elimini, ca nu-ti aduc nimic bun. Nu e usor sa fii practic, dar e sanatos si poti sa-ti pastrezi demnitatea. :)

    • anne

      Nu stupid, weak :)
      Gotta have balls to move on

      • Ilie

        OK, sa gandim: sa zicem ca unuia i se intampla ceva neplacut ca urmare a propriilor decizii. E ok, undeva a gresit, isi analizeaza critic aportul la situatie, trage concluzii, invata de pe urma asta. Cel putin asa vad eu ca trebuie sa fie. Pana aici cred ca e o chestie de educatie, scoala vietii, nu inteligenta sau curaj. OK, viata merge mai departe si individului i se ofera din nou acelas context. Acu, zi-mi tu ce “calitate” il descrie pe individ daca, cu buna stiinta, ia din nou aceleasi decizii care i-au adus neplaceri? Ori e “sarac cu duhu” si crede ca aceleasi decizii pot duce la alt deznodamant, ori e naiv sa creada ca e exceptia intr-o situatie de genu asta, ori (da, aici iti dau dreptate) e prea slab ca sa incerce sa influenteze contextul (slabiciune data de frica ca alegerea unei alte variante ii va aduce neplaceri mai mari).

  3. Claudia

    Dupa ce am vb cu tine ieri, chiar ma gandeam la treaba asta. Am facut-o si eu, dar probabil ca tine de limitele fiecaruia. Poate ce e peste masura pentru tine, e in limitele suportabilului pentru altul care n-o ia atat de personal sau trece mai usor prin lucrurile astea.

    Bineinteles, daca e vorba de oameni care se vaita mereu dar nu fac nimic… am mai zis-o si la mine pe blog. Sunt oameni slabi care au nevoie de o mare palma si-un branci de la viata ca sa se trezeasca. Tu ca prieten, nu poti decat sa asculti si al 100-lea telefon si sa fii acolo cand va veni inevitabila palma.

    Pot intelege ambele comportamente, am trecut prin ambele, uneori chiar simultan :))

  4. Cata Matei

    Nu stiu daca e vorba totdeauna de respect… Sau daca respectivii stiu cum e sa te respecti pe tine insuti ( poate ca nu stiu ca e chiar al naibii de bine!)… Eu cred ca de cele mai multe ori e vorba despre psihologia victimei, care spera ca intr-o zi sa-ti poata fi superior ca, na!, uite cat a suferit el/ea… si vai cat de crud ai fost tu ca n-ai vazut sau n-ai reactionat altfel!!! Pe scurt, habar n-au pe ce lume traiesc si ce gandire incalcita au!!! :) Am si eu cateva specimene de-astea in jurul meu si am sa incerc sa aplic strategia ta cu “taiatul macaroanei”… revin cu feed-back! :) Ms XOXO

  5. vali

    aştept versiunea articolului după o iubire de 3-5 ani.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie