Electric Fence începe Cronica Solistului

Elena Vasile despre concertul de sâmbătă:

Sambata in Tago Mago am cantat alaturi de prieteni dragi  pentru alti prieteni dragi.Imi propun ca incepand de azi, dupa fiecare eveniment @ElectricFence, sa fac si “cronica solistului”, in care voi incerca sa analizez cateva aspecte ale locatiei, logisticii, prestatiei si fireste a sperantei de feedback.

Let’s go

Locatie:

• Casa impunatoare, relativ usor de gasit, loc bine asezonat cu parteneri, personal prietenos dar cam nepasator. Mi-au lasat impresia ca ne fac o favoare lasandu-ne sa cantam acolo, ne-au grabit tot timpul spunandu-ne sa incepem mai repede ca mai urmeaza un eveniment. Acest lucru ne-a facut ca dupa cantare sa mergem cu mic cu mare in alta parte. Clubul a pierdut, in opinia mea, cel putin 30 de clienti in seara aceea.
• Sala in care a avut loc cantarea a fost ok, scena un pic cam mica si iluminata insuficient. Responsabilul cu sunetul a fost insa foarte cooperant si indatoritor.
• Preturile relativ ok.
• (Multumim din suflet pentru ca mi-au pus in siguranta sistemul de monitorizare in ear pe care-l uitasem acolo si pe care nici macar n-am apucat sa-l achit :D)

Logistica:

Instalatie de sunet medie, dar peste ce-am intalnit eu personal de-a lungul timpului in cluburi. Monitorizare insuficienta, set de tobe incomplet. Despre lumini am vorbit mai sus.

Prestatie:

• A fost una dintre cantarile in care eu m-am auzit foarte bine, desi acomodarea cu in-ear-ul se produce in pasi foarte mici (in pasul 2 am descoperit ca butonul de volum nu este cel de balans). Faptul ca m-am auzit bine m-a ajutat sa gresesc foarte putin in privinta liniilor muzicale, textele, insa, le-am facut varza de vreo doua ori ,chiar daca aveam caietul in fata, iar atunci cand s-a stins lumina ptr cateva secunde am crezut ca sunt in pom… Un capitol la care nu m-am descurcat a fost cel cu discursurile, unde am fost coplesita de emotii si am balmajit numai platitudini. Am inteles, oratoria nu-i de mine.
• Ovidiu, tobosarul, a fost imperial, a gresit foarte putin spre deloc, singura lui meteahna fiind insa modul alambicat in care rezolva break-urile (care ne uimesc si pe noi de fiecare data).
• Vlad, bas, a fost ceas.
• David, clape, a fost emotionat si asta s-a vazut. Tonurile din sequencer au fost prost egalizate si va promitem ca a fost ultima data cand se intampla asta.
• Stefan, chitara, a fost in regula, uneori mi l-am dorit mai prezent si mi-ar fi placut sa aibe o atitudine un pic mai agresiva.
• La sunet, Lucian a fost ireprosabil.
• Anne-Marie a zburdat ca un fluturas din grup in grup si a  P.R.-it toata seara, a fost toata numa’ suflet si a impartit cu generozitate din energia ei tuturor. Si da, si Lucian si Anne-Marie sunt membri ai trupei @ElectricFence iar ceea ce au facut ei este inclus in prestatia trupei.

Despre prietenul nostru Toma Nicolau, numai lucruri bune, s-a achitat de obligatia de a canta cu mandrie de fotbalist :))) si ne-a incantat urechile. Am fost bucurosi, insa, cand ne-a promis ca de-acum inainte o sa se rezume la scris. :P

Speranta de feedback…

Eu, de acolo de pe scena, am vazut ca v-a placut. Am vazut niste oameni convinsi deja de Anne ca trebuie sa ne placa si care chiar ne-au placut. Am vazut oameni invaluiti de muzica noastra, am vazut oameni care s-au bucurat de ce faceam pe scena. Imaginea asta ne-a facut fericiti, ne-a confirmat faptul ca suntem pe drumul cel bun si ne determina sa continuam.

Va multumesc la urmatoarea cantare pe 18 Decembrie.