Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Excită-mă, ce dracu! – ziua 4 de TIFF

Posted by on 5 June 2012 in De zi cu zi | 4 comments

Excită-mă, ce dracu! – ziua 4 de TIFF

Ştiţi ce-i fain la TIFF? În afară de TOTUL :) – e fain că poţi lucra în mediul ideal. Cocoţată pe-un scaun de bar la Casa TIFF, cu muzică bună pe fundal, ceva râsete şi pupături şi gâdilituri de la cei care tot mai trec şi te văd cu nasu-n laptop, cu frappe-ul lui Vio şi limonada lui Alex. Până în 12 e perfect, apoi creşte pulsul şi te tentează tot felul de lucruri.

O confesiune

Primul film pe care l-am vizionat în ziua a patra a fost O confesiune, producţie Coreea de Sud. Caracterizat ca un psycho-horror contemporan, cu prea multe accente creştine pentru gustul meu. Nu mi-a prea mers la suflet, poate că nu e nişa mea. Cu potenţial de interes pentru câteva imagini olfactive (bătrânul Park Deok-jun foloseşte apa ca metodă de tortură şi toate “şedinţele” sale se desfăşoară într-o baie publică din Seul), precum “simt duhoarea apei pe mâinile tale”. Prea liniar pentru o moldoveancă agitată, parcă fără punct culminant (în afară de cele două ocazii pe care personajul a avut ocazia să descarce pistolul, fapt ce m-a ţinut tensionată şi cu inelarele adânc băgate în urechi – mi-e frică de zgomote puternice).

Pauzele

Suntem un trio valoros aici la TIFF: Corina, eu şi Răzvan. E o veselie continuă şi suntem puşi pe cioace şi făcut miştouri de parcă facem un show de standup comedy. Am vrut să se consemneze asta oficial :) Mergem mai departe.

Ballroom Dancer

Când am luat eu niscai lecţii de mişcat pe ritmuri latino mă tot holbam pe youtube, ca să învăţ de la cei mai buni. Printre primele rezultate apăreau mereu cuplul Slavik Kryklyvyy şi Anna Melnikova. Iaca, ieri am văzut şi-un documentar ce-i avea drept protagonişti. O poveste de dragoste ce s-a destrămat din cauza perfecţionismului lui Slavik, dar care surprinde foarte bine antrenamentele draconice şi munca ce ajunge să facă din dans o corvoadă, nu o plăcere. Ţi se confirmă încă o dată că nimic n-are să iasă bine dacă amesteci business with pleasure.

Excită-mă, ce dracu!

E filmul norvegian pentru care am renunţat la TIFF Music Night şi nu ne-a părut tare rău. Cu un premiu pentru cel mai bun scenariu la Tribeca, e un film onest despre adicţiile adolescentine şi răutăţile specifice vârstei, cu o protagonistă blondă cu ochi albaştri, adânci şi o poftă sexuală de nestăvilit, ce le face probleme tuturor celor din jur. Cu toate că e o ciudăţică, şarmul personal o salvează să nu decadă şi-n ochii spectatorilor, iar libidoul ei face tot comicul de situaţie, până la scenele în care nu reuşeşti să îţi dai seama dacă e “pe bune” sau doar în imaginaţia ei. All in all, un film fresh, merită văzut cu prietenii în sufragerie.

4 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. p.s.

    nu era limonada lui Iulian? :D :D
    apoi zau asa :D doar cu titluri SHOK merge treaba? :)

  2. Flo

    Ai putea preciza cum ai ajuns blogger oficial? (daca nu public, macar pe mail?) Nu de alta, dar la anul incerc si eu si as vrea sa stiu pasii. Ce scrii tu aici e 0 din punct de vedere al vizibilitatii festivalului. Titluri soc si cam atat. Despre Sibiu ai scris un pic mai detaliat, dar tot fara spectacol.
    Pacat, zic. Eu pot mai mult si vreau sa incerc!
    Mersi

    • anne

      Mulţumesc pentru critică, cu toate că mă rezum la punctat nişte lucruri care-mi plac, de teamă să nu-mi plictisesc cititorii cu postări kilometrice. Titlul şoc e titlul filmului, văd că lumea tot marşează pe asta.
      Ia legătura cu echipa de comunicare a festivalului, au contacte pe site.
      Merci

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!