Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Exodul mamelor

Posted by on 2 April 2014 in De zi cu zi | 4 comments

Exodul mamelor

Exodul Mamelor nu e tocmai emisiunea energică și matinală care să te hrănească pentru toată durata zilei. Am prins reluare în timp ce molfăiam micul dejun și mi-o cam rămas pâinea-n gât. Prin comparație, desigur, te cuprinde o urmă de liniște și oftezi, ușurat, ah, ce viață bună duc. Stăteam și mă gândeam doar cum mai reușesc femeile astea să fie întregi la minte după ani de zile în care nu mai știu cum le arată soții, copiii sau propriile mame. Cum mai reușesc, după munca fizică grea pe care o depun, să mai aibă mintea clară și sufletul compact, după cuvintele grele pe care le primesc de la cele pe care le îngrijesc și umilințele ce presupun privarea de la drepturi elementare. Unora li se interzice să facă baie mai des de două săptămâni, să citească seara câteva rânduri ca să nu consume curent sau să își facă un ceai, pentru că italiencele bătrâne pe care le au în grijă consideră asta un lux pentru ele, româncele. Un fel de sclavie plătită a albilor față de albi.

E o emisiune despre femeile plecate la muncă în Italia. “Ne creștem copiii la telefon, nu putem să-i îmbrățișăm. Emigrația nu este o soluție, este o tragedie națională și ar trebui oprită”, spune Liliana Nechita în discursul de la Gala Femeii Anului 2013, atunci când a primit Premiul pentru Promovarea și Apărarea Drepturilor Femeii. Puteți urmări ediția AICI.

Nu pot să îmi imaginez ce scop suprem imens și ce dor nemărginit le face să meargă mai departe. Trăiesc cu un om care are părinți plecați în Spania de foarte mulți ani și nu reușesc să mă pun în locul lor: nici al copilului rămas în țară, nici al părinților care s-au văzut nevoiți să ia calea străinătății.

4 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. a

    dramatizezi excesiv.vorbesc in cunostinta de cauza.

  2. MB

    Anne,
    una e Liliana Nechita si alta e “documentarul” Exodul Mamelor . Un dezastru jurnalistic, in opinia mea – care intra cu cizmele in viata atator oameni traumatizati (mai ales copii ) – crezand ca o spovedanie de o dupa-amaiaza, cat sa faci o bucatica de documentar, e de-ajuns… Din tot ce am vazut pana acum Irina Pacurariu nu da dovada ca a inteles situatia (in toata complexitatea ei) a celor plecate acolo, si nici nu are un strop de intelegere si simpatie… intrebarea care parca ii porneste in fiecare clipa de pe buze e “Te-ai umilit atat, s-a meritat?” …Imagineaza-ti ca cineva te intreaba chestia asta , si o tara intreaga (in fine, cati se vor fi uitat) asteapta raspunsul tau. .. e stilul romanesc in care cineva isi imagineaza ca aplicand o metoda sadica extrema va obtine o “trezire ” / reactie a acelui nenorocit (pe care il dispretuieste) …cand de fapt tot ce urmareste e sa isi multumeasca ego-ul moralist (eventual un rating fabulos, articole dupa articole scrise cu slava si cat mai multe premii )… din parte-mi n-am nimic cu un ego care cauta laude, dar cand calci pe rani nevindecate , mi-am pierdut si interesul si respectul

    • anne

      Bună, MB, îți mulțumesc foarte frumos pentru comentariul pertinent și prezentarea unei alte perspective. Te mai aștept pe blog!

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie