Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Fata, mă dai şi pe mine cu ruj?

Posted by on 23 October 2010 in De zi cu zi | 5 comments

Ştiu că v-am promis articolul II din seria Pupatului Social, dar întâlnirea din troleibuz e mult mai savuroasă pentru weekend.

Eram la Obor, mă urcasem în 66 să ajung la agenţie. Buluceală maximă. Pe scaunul de lângă se distrau două fetiţe împărţind o acadea. Adică şi-o smulgeau din gură una alteia. Jocul s-a oprit când m-au observat:

– Ce frumoasă eşti, fata!

(…)

ochii verzi: -Fata, am zis că eşti frumoasă! Eşti mai frumoasă ca mine

!

eu: -Ei, asta nu-i adevărat. Şi tu eşti foarte frumoasă!

ochii albaştri: -E băiat. E fratele meu.

ochii verzi: -Fata, mă dai şi pe mine cu ruj?

eu: -Nu am rujul la mine (dar zâmbesc)

ochii verzi către ochii albaştri: -Mă doare burta.

ochii albaştri: -Mergem la toaletă când ajungem acasă. Şi trebuie să facem şi baie.

ochii verzi sclipeau, faţa avea şanţuri de murdărie săpate de lacrimi curate, dar zâmbea cu toată gura.

ochii verzi: -Fata, uite că mi-a scos tata un dinte! (îmi arată cu degetul un loc lipsă)

ochii albaştri: -Mai taci din gură (îi astupă râzând gura cu palma).

ochii verzi: -Fata, asculţi muzică? (mi-a observat căştile la gât)

eu: -Nu acum. Acum sunt curioasă ce mai spui tu.

ochii albaştri: -Cum ajungem acasă… somn de voie. (sfoorrr, sfoor, imită sfooorrr, sfooor).

ochii verzi: -Fata, ai un ac de siguranţă în ureche?

eu: -Da. (mă mir cum l-a observat, aveam părul desprins).

ochii verzi: -Şi nu te doare? Arată-mi-l şi mie!

eu către ochii albaştri: -Şi tu ai găuri de cercei.

ochii verzi: -Da, dar la copii doare!

ochii albaştri: -Da, am avut şi eu cercei, dar mi i-a pierdut mama. A luat să-i poarte într-o zi şi a pierdut unul. Celălalt e la amanet. Oricum nu pot purta tinichele, doar aur. Din aur erau şi ăia pe care i-am pierdut. A zis mama că dacă trec în clasa a patra îmi ia şi cercei şi lanţ şi inel.

eu: -Acum ai trecut în clasa a treia?

ochii albaştri: -Sunt cu doi ani mai mare, dar am rămas repetentă că dacă mama o zi mă lăsa la şcoală şi două zile mă ţinea acasă, ce să fac? Şi s-a supărat doamna, putea şi ea să înţeleagă… Şi nu m-a mai primit la şcoală. Acum trebuie să trec într-a patra.

ochii verzi o iau în braţe pe ochii albaştri şi se pupă pe gură. Zâmbesc unii altuia.

ochii verzi: -Îmi dai şi mie gumă? (eu nici nu mes

tecam)

eu: -Nu am, îmi pare rău.

ochii albaştri: -Să vezi că nu te mai iau niciodată cu mine la şcoală, vorbeşti prea mult.

ochii verzi: -Şi aşa e prea greu ghiozdanul ăsta. Fata, da

` cobori?

eu: -Da, să fiţi cuminţi.

Îmi promit că vor fi şi îmi fac din mână pe geam.

5 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. dama fara camelii

    Sa inteleg ca umbli cu aparatul de fotografiat in geanta, in cautare de idei pentru … fotoreportaje?
    Pacat de copilasii astia, care dupa replici par istetei, ca n-au avut sansa unor parinti responsabili.

  2. dama fara camelii

    Am retinut! O sa te vizitez si la noua adresa.
    Sa te intalneasca ideile faine chiar si in … 66 !

  3. daniela

    mi-e mila de copii care nu reusesc sa faca o scoala… asta e Romania…parintii nu au timp sa stea prea mult acasa ca nu au bani si trebuie sa munceasa din greu…

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie