Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

FITS Sibiu, Ziua 1

Posted by on 26 May 2012 in De zi cu zi | 1 comment

FITS Sibiu, Ziua 1

Autogara Militari, ora 7 jumătate dimineaţa. Mi s-a întâmplat să nu dorm de emoţia plecării, ca atunci când eram mică şi plecam în excursie cu clasa.

Cinci ore mai târziu, un taximetrist îmi arată reperele principale din Sibiu. Mai bună impresie nu putea să-mi facă. Cu bunăvoinţă şi-un accent dulce îmi zice: “La dreapta-i Alba Iulia şi Cluju`, dacă vreţi, la stânga Braşovul. Piaţa Mare e pe-acolo, pe lângă hotel, muzeul e în partea astalaltă”. Nicio secundă nu părea că vrea să mă înşele, nu stăteam cu frica de turist, ci, din contră, s-a simţit dator să-mi prezinte oraşul în care voi locui pentru câteva zile. Semafoarele ţin mult pe roşu în Sibiu, aşa că vreme de palavre este.

Ajung la Hotel Continental Forum, unde mă aşteaptă Ruxa şi un welcome package personalizat, cu multe atenţii şi gânduri bune, inclusiv o reducere pe viaţă la hotelul din care vă scriu acum. Îmi iau în primire şi badge-ul de blogger, iar domnul de la recepţie îmi spune cum să ajung la primul spectacol pe care mi-l programasem. Ţac-pac! Îmbarcarea spre Muzeul Astra, unde habar n-aveam ce-avea să mă aştepte. De capul meu printr-un oraş pe care nu-l cunosc, o senzaţie de care mi-era dor. În autobuz se ascultă muzică populară, Radio Sibiu. Am flash-uri din copilărie şi zâmbesc cu ochii la trecători. A ieşit soarele.

Ispita Cioran: Nici nu ştiu cum să vorbesc despre spectacolul ăsta. M-a consumat emoţional până la lacrimi de crocodil, până când îmi tremura bărbia şi încercam să-mi abţin icnetele ce-mi stăteau în gâtlej. Cel mai intens şi complex spectacol de teatru pe care l-am văzut până acum. Din pădurea Muzeului Astra, în tramvaiul cu delir, cu bine şi rău şi alb şi negru, peisaje parcă gândite în scenografie, deşi erau doar oameni care reacţionau la ceea ce se întâmpla şi parcă şi natura şi copiii ce fugăreau nişte vaci pe câmp şi oile ce-şi făceau siesta pe iarbă ştiau că în tramvaiul cu muzică divină se întâmplă magie. Răşinariul şi ideea de parastas cu vin pe care l-am primit cu lacrimi în ochi şi finalul cu mâna pe inimă şi Mulţumesc-ul din ochi. Teatrul Radu Stanca din Sibiu – mergeţi să vedeţi acest spectacol, e un festin din toate punctele de vedere. Festivalul începuse cum nu se poate mai bine.

M-am reîntors în oraş cu lacrimi în ochi şi m-am cufundat în atmosfera de festival în Piaţa Mare. Norii, muzica circarilor de foc, bucatele şi oamenii ce dansau fără motiv, copila ce m-a studiat îndelung ca apoi să-mi spună Eşti drăguţă!, toate mi-au pictat tabloul FITS.

Flamenco pe înserat, la Sala Thalia. Oftat de frumos. Abia acum m-am relaxat după o zi trăită la intensitate emoţională maximă. Erotism şi dansul dragostei, roşu şi alb, voce sfâşietoare. Compania Danza Flamenco Espagnola Jose Soriano cu Inima ce sparge pieptul. Primul spectacol de flamenco pe care l-am văzut.

 Burnt out punks în noapte. Nebunii din Stockholm ce-şi puneau pielea la bătaie în flăcări şi-n văzul tuturor. Audienţa enervant de rezervată. Eram singurii care urlau de entuziasm şi aplaudau frenetic. The Animal. Fire Circus.

Fuga la artificii! O bere înainte de somn. Clubul Teatrului. Final Ziua 1.

One Comment

Join the conversation and post a comment.

  1. Fata de pe plaja cu ganduri

    Nu o sa ai timp probabil, dar langa sala Thalia este Muzeul de Istorie Naturala, o minunatie, merita sa-l tii minte pentru o data viitoare!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cum a fost 2012 : The Anne-Marie - [...] de vreo două ori bune (FITS – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde am fost blogger oficial)…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!