Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

FITS ziua 3 – şi cea mai uau!

Posted by on 28 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

FITS ziua 3 – şi cea mai uau!

Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Cam aşa a fost, căci după micul dejun am pornit-o de capul meu prin oraş, cu gândul să surprind ce are m ai frumos de oferit. Încă nu pornise ploaia, însă norii parcă se prinseseră în turlele bisericilor şi-şi făcuseră milă de mine “O mai lăsăm un pic”.

Numai ce-am încheiat turul pe care mi-l propusesem, că s-a pus, neică, pe plouat şi nu ne-a lăsat nici până în clipa de faţă. După ce-am îmbucat ceva la Hermania, ne-am îndreptat către conferinţa pe care Ruxa o aranjase cu directorul festivalului, Constantin Chiriac. Asta a fost o mare şansă, căci, în afara faptului că domnul Chiriac e un supraom ce reuşeşte să modeleze atitudini, să gândească pe loc strategii de dezvoltare şi să facă să fie bine, mai e şi în juriul U.E ce decide ce oraşe vor deveni capitale culturale europene (cum a fost Sibiu în 2007). Ne-a povestit într-o oră despre festival şi amprenta pe care o lasă asupra României, planurile de viitor pentru Sibiu (care tocmai a primit trei stele Michelin, maximum în lume), familia dumnealui, Peter Stein, ţările în care a călătorit şi lucrurile pe care le-a împrumutat pentru ţară, clădirea nouă pentru spectacole şi cazarma 90. Am plecat de la întâlnire cu o licărire de speranţă şi cu imaginea lui Constantin Chiriac drept un fel de salvator al naţiunii.

Am ajuns la Teatrul Gong, la timp pentru Werther al Teatrului din Graz. Spectacolul a fost dublat în română (spectatorii au avut căşti, cu dezavantajul celor de origine engleză, care n-au primit dublaj în limba lor) şi-a avut o scenografie cu care, personal, nu mă mai întâlnisem (cele două personaje principale au jucat în “oglindă”, sau în vitrină – semnalând ingenios izolarea lui Werther de Lotte, iubirea lui, iar proiecţiile şi setting-ul au ridicat momentele mai puţin active). Textul lui Goethe reuşeşte să exulte, însă metoda nemţească de interpretare mi-a părut rece, având în vedere că eşescul sentimental al tânărului Werther invita la trăiri mai intense (oricum pe mine mă puteţi acuza de trăirism excesiv, aşa că părerea e de-un subiectivism grăsun). Un spectacol dinamic şi-o adaptare contemporană în limba lui Goethe, totuşi, de văzut!

Am plecat de la Prinţul Frederic de Homburg pentru că nu l-am înţeles pe Armin Petras. Poate că nu sunt încă destul de antrenată pentru un spectacol de genul acesta şi-o metodă de interpretare precum cea aleasă de nemţii de la Teatrul Maxim Gorki din Berlin. Un subiect clasic cu o interpretare ce mi-a lăsat impresia că totul e luat în derizoriu, tumbele pe scena inundată de o ploaie rece şi inserări de musical, fără mimică sau modulări ale vocii nespecifice răstirii nemţeşti.

Despre minunea Faust şi viziunea lui Silviu Purcărete, dar şi despre finalul de festival pentru mine (cu primul dans în ploaie) – într-un episod viitor :)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie