Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

I heart ART

Posted by on 20 February 2012 in De zi cu zi | 2 comments

I heart ART

Vă vorbeam săptămânile trecute de angoase. Că nu sunt mulţumită de felul în care se aşează nişte lucruri, de faptul că n-avem timp de profunzimi, de superficialitatea cu care ne purtăm spiritele de pe-o zi pe alta. La mine nu mai ţine cu fuşereala.

Am început să îmi rezerv o zi din săptămână pentru teatru. Una pentru film. Am început să citesc (noroc şi cu dizertaţia!), să caut interacţiune cu oameni din cercuri cât mai diferite, să merg la toate evenimentele ce implică un act cultural.

Acesta fiind traseul stabilit, am ajuns vineri seara la Reader`s Cafe la vernisajul expoziţiei P4001 a lui Alexandru Crişan. Arhitect de meserie, artist plastic din pasiune. Poate că la astfel de evenimente, forţaţi de împrejurări (cei care nu “aparţin” locului, cum am fost noi, bloggerii) ne părăsim zona de confort şi ne avântăm în discuţii pe care le stăpânim mai greu, e thin ice, totuşi. La un moment dat, însă, unul dintre invitaţii cu care stăteam la masă a pomenit de felul în care privim o operă de artă. Un tablou. O fotografie. O instalaţie. Şi pentru că discuţia a dus către stabilirea unei reguli de “încadrare” sau interpretare, mi-am amintit cum am intrat în polemică cu doamna mea dirigintă când îl comentam pe Alecsandri la clasă.

Eu nu sunt deloc de acord cu “ceea ce a vrut autorul să spună”, canonizarea intenţiei artistului/poetului/scriitorului. Există o simbolistică ascunsă pentru descifrarea mesajelor transmise de diverse obiecte de privit sau texte, dar Alecsandri chiar a văzut o şopârlă verde ce se încălzea pe malul unui râu la soare şi exact asta a vrut să transmită, vizual, cititorului. De aici la a spune că şopârla este simbolul lenii şi că poetul se gândea la verbul “lezarder” din franceză şi că… of, nu!

Mie asta-mi place cel mai mult, posibilitatea de-a percepe diferit ceea ce e încifrat în artă. Că unul vede iepurele şi altul vede raţa, e o chestiune de viziune. O poţi educa, poţi lărgi spectrul, poţi cerceta pentru a avea mai multe repere, dar nu-i cere privitorului să gândească ca tine.

Am pus ochii pe două printuri de-ale artistului. Expoziţia poate fi vizitată până pe 19 martie. Şi da, e cu vânzare.

PS: ştiţi ce-i P4001? Un cod de culoare.

2 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. Calina

    Arta e la fel de subiectiva ca petele de cerneala ale lui Rorschach.

  2. mmm

    Good point Anne ! ;)

Trackbacks/Pingbacks

  1. De ce ne place când ne place o operă de artă? « Republica Culturală Chineză - [...] Au mai scris Anne-Marie, Make. [...]

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie