Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Iubesc Timişoara!

Posted by on 7 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Iubesc Timişoara!

Am plecat miercuri din Bucureşti, cu niţică întârziere, că nu era gata BMW-ul. Ei, haaai, că nu suntem aşa snobi, nu vă pripiţi cu “Ia uite-o şi pe asta, nu era gata BMW-ul!”. Transportul către conferinţa de la Timişoara la care ne-am dus a fost asigurat de BMW, care ne-a dat o navă spaţială de X5 în teste (o să găsiţi video la colegii mei de drum, Răzvan BB şi Hoinaru, care fac CarBusters – apare şi moaca mea uimită pe acolo).

Până să ajungem la reprezentanţa BMW, întâmplare haioasă. Eu nu mă înţeleg deloc cu administratorul blocului în care stau. Normal că nu! El e fost securist, eu sunt moldoveancă. Şi mare mi-a fost satisfacţia când am coborât cu bagajul din bloc şi m-am urcat în Z4-ul decapotat care mă aştepta în faţa blocului (Răzvan îi mai şi ocupase locul de parcare, ntz ntz ntz). Vă daţi seama ce-a fost în capul omului! Acuma aştept să mă treacă cu dublul sumei la întreţinere :)

Bun, luat BMW, preluat Hoinar, pornit. Drumul spre Timişoara e la un moment dat parcă rupt din poveste: am prins un apus din ăla demn de Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaş. Cu dealurile ce se odihnesc sub razele aurii şi vitele ce pasc nestingherite şi apa ce susură şi oamenii ce îşi duc liniştiţi traiul în satele de pe marginea drumului. Mi-a plăcut tare mult, mai ales că tot peisajul ăsta avea şi coloana sonoră perfectă (mulţumesc iară Hoinarului pentru playlist).

Sar peste nişte ore, sar şi peste ziua de conferinţă şi mă duc direct la petrecere :) Despre PR Beta citiţi AICI. Ne-a luat Nebuloasa şi ne-a dus la Curtea Berarilor Timişoreana, care-i cea mai faină berărie în care am fost eu vreodată. Într-o fostă închisoare, cu berile aduse pe nişte roţi imense, cu multă voie bună şi diverse artificii decorative de descoperit. Am inventat două “drinking games” cu Ale, Cristi (gazdele mele) şi Pyuric şi ne-am hăhăit copios, cum face moldoveanul după ce simte că i se umezeşte gâtlejul numa` bine.

Când credeam că e cazul să plecăm acasă, numai ce ne pomenim luaţi pe sus de Ştefan care ne trânteşte fix în D`arc club, că tot prezentaseră ei frumos la conferinţă evoluţia acestui lanţ şi voiam să văd “Păi ce-i aşa lăudat, domnle, D`arc-ul ăsta?”. Şi am fost trataţi ca la VIP şi-am rupt opincuţele pe muzica fix pe placul meu. Cu mulţumiri!

A doua zi am mâncat pe malul Begăi şi m-am dus într-o zonă romantică cu filme din alea de adolescenţă şi studenţie şi plimbări şi suspine pe sub sălcii. Apoi am ajuns în D`arc pe mal, pe-un vaporaş cochet pe care am băut cea mai gustoasă limonadă din câte se fac în lumea asta. Nu făceam nimic, mă minunam cât e de curat, de civilizat şi de frumos totul.

Seara a culminat cu un concert de jazz în Jazzissimo (care s-a deschis recent, aşa că am venit la ţanc în Timişoara, ne-a plimbat Nebuloasa prin locurile HOT).

Şi mi-am dat seama încă o dată că online-ul mi-a dat unii dintre cei mai inteligenţi şi simpatici oameni pe care-i cunosc şi pentru asta-s recunoscătoare! Timişoara, pe curând!

PS: drumu spre Bucureşti a fost cu ocoliş pe Clisura Dunării, ceea ce m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de Dunăre. “Bună, sunt Anne şi iubesc Dunărea!”. Atât :)

No Comments

Join the conversation and post a comment.

Trackbacks/Pingbacks

  1. PR Beta, prima mea conferinţă regională : The Anne-Marie - [...] cu partea a IIa, masa şi [...]

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.