Lejer, de vineri

Că tot e vineri și vorba aia, cine vrea să citească treburi serioase vinerea?, onorez leapșa lui Hani, care mă pune să-mi vărs niște personal traits pe tava veveveului.

Sunt agresivă în simțiri. Sunt locomotiva propriilor demersuri. Sunt omul cu care mă înțeleg cel mai rău și cel mai bine.

Aş vrea să mă pot teleporta în locurile pe care vreau să le vizitez.

Păstrez tot soarele și inocența copilăriei mele minunate.

Mi-aş fi dorit să-mi fi dat seama acum doi ani ce vreau să fac cu viața mea.

Nu îmi plac ignoranții. Superficialii. Proștii.

Mă tem că o s-o iau razna dacă nu mă încadrez în tiparul pe care mi l-am desenat singură pentru mine.

Îmi pare rău că mi se estompează unele amintiri dragi.

Îmi place când întâlnesc pe cineva care e construit din material din ăla bun.

Nu sunt un șofer bun. Nu sunt diplomată. Nu sunt în stare să spun o minciună fără să mă dau de gol.

Dansez cel mai bine atunci când nu mă vede nimeni.

Cânt începutul oricărei melodii pe care o recunosc înainte să înceapă versurile.

Niciodată n-o să-mi cer scuze pentru ceva care m-a făcut fericită.

Rar iau o decizie înainte să mă pun în pielea tuturor personajelor din joc.

Plâng ca să mă călesc.

Sunt confuză când socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Am nevoie să râd, să iubesc, să primesc afecțiune și asigurări în ceea ce mă privește.

Ar fi trebuit să cresc mai greu.

Aş putea să-mi pun amprenta asupra tuturor celor pe care-i cunosc.

S-o ia Tudor, Andrei și David.