Mut

Hai să ne-ntâlnim şi să tăcem

Tu să nu mă întrebi de ce am ochii trişti, cu colţurile îndreptate spre colţurile buzelor, şi ele îndreptate în jos

Eu să nu te întreb de ce vrei să-ţi bagi unghiile în carnea mea

De ce mă iscodeşti

Tu să mă cerţi că nu mă-ncred, că “cum m-am gândit la aşa ceva”

Hai să ne-ntâlnim şi ridicăm tăcerea la rang de secret universal

Pe care-l aruncăm din vârfurile degetelor de la unul la altul,

În timp ce ne ţinem de mână.