Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Muzică şi Teatru. SoNoRo şi Nefericiţii

Posted by on 15 November 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Muzică şi Teatru. SoNoRo şi Nefericiţii

Sâmbătă seara am ajuns la concertul de la Ateneu din cadrul festivalului SoNoRo (mulţumesc ex-colegelor de la Borţun-Olteanu pentru invitaţie!), iar duminică am fost la teatru, la Nefericiţii (piesă care, contrar titlului, a avut un efect tare plăcut asupra mea), dar despre care o să scriu o postare separată.

La Ateneu n-am fost decât o singură dată înainte, la un concert care mi-a zbârlit fiecare fir de păr din creştet până-n picioare. În afara faptului că mi-aş dori ca toată muzica de calitate să fie cântată în Ateneul Român (care e singurul loc în care poţi să te bucuri de o experienţă auditivă pe măsura banilor pe care-i dai şi singurul loc în care talentul de pe scenă e cu adevărat pus în valoare), sala oferă şi aerul acela aristocratic/regal pe care-l caut cu atâta fervoare şi-l găsesc tot mai greu. Şi anul acesta festivalul s-a pregătit cum se cuvine pentru oaspeţi. Artişti, săli, primire, surprize, vin, găteală şi primenire.

Concertul pe care am avut plăcerea să-l ascult s-a numit Zoom In şi a cuprins creaţii de-ale lui Antonin Dvořák în interpretarea unui cvintet de coarde despre care o să vă povestesc imediat, urmate de o bucată pentru saxofon şi cvartet de coarde (la saxofon a fost Daniel Schnyder), iar după pauză am ascultat o compoziţie de-a lui Ernst von Dohnanyi pentru pian, vioară, violă, violoncel, clarinet şi corn.

Cvintetul care a deschis concertul era compus din frumoasa rusoaică Alina Pogostkina la vioară (care cântă la o vioară Stradivari Cremona din 1709 pe care i-a pus-o la dispoziţie Fundaţia Deutsche Stiftung Musikleben din colecţia de instrumente a statului german), violonistul de origine româno-japoneză Erik Schumann (pe care am avut ocazia să-l cunosc pentru că-şi căuta loc în sală după reprezentaţie şi l-am invitat să ia loc lângă noi), Lars Anders Tomter la violă (cântă la o violă Gasparo da Salo din 1590), Răzvan Popovici la violă (pe care-l ştiţi drept implicat în organizarea SoNoRo încă de la început) şi Benjamin Schmidt la vioară.

Cum am ajuns să stau de vorbă cu Erik? Prin amabilitatea mea nativă :) I-am spus că locurile de lângă noi (am fost împreună cu Toma şi Claudia) sunt libere şi-am intrat în vorbă. Mi-a plăcut reacţia lui când i-am spus că suntem bloggeri, parcă s-a bucurat, aşa. Mi-a spus că tatăl său e român şi l-am întrebat dacă a apucat să viziteze ceva din ţară. Mi-a răspuns că nu şi l-am redirecţionat către alte oraşe, spunându-i că Bucureştiul nu e deloc reprezentativ pentru cultura şi tradiţia românească. Părea foarte interesat de subiect şi a adăugat că vrea să ajungă în oraşul natal al tatălui, Timişoara. Am mai schimbat câteva vorbe despre online şi mi-a spus că vioara la care cântă e un împrumut (are un Stradivarius din 1713), că are 28 de ani şi se simte nu mai în vârstă de 23, iar Toma a fost inspirat şi ne-a fotografiat. Mulţumesc şi la mulţi ani, dragule!

În seara aceasta am ocazia să merg la un alt concert din cadrul SoNoRo, Interferenţe 2011, în cadrul căruia o să ascult piese de Rahmaninov, Şostakovici, Brahms şi Dvorak.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!