Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Nevoia de normalitate

Posted by on 22 March 2013 in De zi cu zi | 2 comments

Nevoia de normalitate

“Oriunde mă duc, încerc să fiu și să fac așa cum m-a învățat maică-mea, adică să arăt lumii o față de sărbătoare, în christica, pascaliana idee a lui a chaque jour suffit sa peine (ajungă zilei răutatea ei). Prea e multă jale la vedere ca să mai adaugi și tu ceva la haznaua depresiei generale” – Dan C. Mihăilescu

Vineri, 8 martie, ies de la birou şi-o tai spre Librarul Dulimex de la Romană, să-mi alimentez cea mai recentă pasiune – scriitura autorului menționat mai sus.

O să vreau să povestesc separat despre personajul întruchipat de domnul Mihăilescu, care mi-e drag ca un bunic și care, prin rândurile scrise, îmi aduce când zâmbete, prin povești cu copoi or plimbări din concediile petrecute cu scumpa soție, Tania, când neguri, arătându-mi lipsurile și metehnele, poticnelile și vai-și-amarurile.

Revenind acum la povestea noastră, la Dulimex n-aveau ce căutam eu, așa că ajung la Cărturești. Nu vă încurc cu descrieri balzaciene, dar am găsit, pentru câteva minute cât m-am pierdut printre rafturi, liniște. Oameni care povesteau cele mai recente cărți citite, care își mărturiseau că le place să se plimbe prin librării pentru umplerea aceluiași gol pe care îl simt și eu, care răsfoiau cuminți, în acorduri de muzică jazz, albume de artă sau apariții recente. Mame care ieșiseră la cumpărături de cărți cu copiii, o doamnă care îi cumpărase adolescentei de 16 ani o carte despre regele Mihai, mirosul de ceai, forfota aceea organizată și cuminte, băieții care te ajutau cu informații (studentul cu ochelari care s-a fâstâcit când l-am întrebat de posibilitatea unei abonări la newsletter), posterele și titlurile care te îmbiau să le explorezi.

Doamne, cât de mare a ajuns să fie nevoia de normalitate! Cât de avid ajungi să cauți liniștea în spații culturale, cât de pierdut te simți uneori printre oameni.

2 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. Cami

    Ce concluzie trista…ce trist e ca-i adevarat…

  2. Alice

    E de fapt o nevoie de nebunie intr-o nebunie deja existenta dar devenita monotona pentru a reveni la normalitate.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie