Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

NexT ziua 2

Posted by on 30 March 2012 in De zi cu zi | 1 comment

NexT ziua 2

Am ajuns la Cărtureşti Verona la masterclass-ul de actorie ţinut de Gabriel Spahiu în timpul unui exerciţiu, aşa că m-am aşezat cuminte într-un colţ şi căutam din ochi pe cineva cunoscut. N-a întârziat să apară Alina (Grigore, prietena pe care o laud de când particip la cursurile de actorie) ce urma să vorbească despre InLight alături de Dorotheea Petre, Dragoş Bucur şi Dorian Boguţă.

Acest al doilea seminar – Acting Schools – m-a activat pentru toată ziua. Nu numai pentru că mă simţeam ca un client la un pitch şi fiecare dintre profesori încerca să îşi ambaleze produsul cât mai atractiv posibil (deşi pe mine m-a câştigat demult Alina), dar pentru că s-a lăsat cu polemică, contraziceri simpatice şi ciocniri de viziune actoricească în ceea ce priveşte metoda, pregătirea pentru rol, relaţia cu regizorul, compromisul şi rolurile de cacao :)

Am plecat hai-hui prin oraş, cu căştile în urechi, în căutarea unui loc în care să iau masa şi să ocup cele două ore libere până la începerea celui de-al doilea calup de competiţie. Am ajuns la Coliba cu Chiţa unde m-am comportat ca cel mai ocupat blogăr de pe faţa Pământului, stând cu nasul în telefon (aveau wifi, dar urăsc să mănânc singură, aşa că schimbam mailuri şi telefoane şi sms-uri cu prieteni binevoitori).

Am trecut şi pe la Focus BuSho, programul special de filme ungureşti de la Cinema Studio. Eeeh, ce călduţ şi confortabil era! La Scala îi mai răcorică, dar sala e de 700 de locuri, aşa că am înţeles alegerea. Eu ştiam că ungurii ăştia fac filme dubioase, dar Something Blue m-a ţinut în scaun (mie îmi place tensiunea, iar scenele de viol cam asta fac, creează tensiune). Nici animaţia Firul Ariadnei n-ar fi de trecut cu vederea, cine s-ar fi gândit că minotarului îi mai deştept şi iese primul din labirint?

Ce-am învăţat din calupul II de competiţie:

– că poţi spune o poveste tristă atât de frumos cu o cameră de 8mm – Pe malurile Mediteranei, Franţa, 2011

– că nu e de glumit pe Internet şi că meciul cu Barcelona n-ar trebui să fie mai important decât moartea lentă. Film inspirat dintr-un caz real. După ce a curs genericul şi-a apărut Disclaimerul cu povestea băiatului ce a înghiţit o cutie de barbitol şi-a murit în faţa a 100 de oameni ce se logaseră online m-am uitat la colega de scaun şi-am rostit un What the…?! – Camera, Spania, 2011

– că filmele româneşti cu final nelăsat în pom merită votul publicului! Că uneori accentul vinde biletele :) Că filmul lui Adrian Sitaru e de văzut, descreţeşte frunţi – Chefu`, România, 2011

Polonezii au avut ECHO în competiţie şi mi-a plăcut ca test de enduranţă, m-a ţinut bine în suspans şi m-a întors din drum cu firul narativ de destule ori, kudos! Aurora Borealis a americanilor mi-a plăcut în momentul de vârf, când într-un azil de bătrâni se ia curentul şi mi s-a părut bine surprinsă lipsa de reacţie şi abandonarea. Drepţi! a Mexicului m-a adus aproape de personaj şi aproape că am transpirat în scaun de ciudă pe ţânţarul ăla, iar Radiere a Suediei a fost impecabil pe regie.

Voi aţi fost ieri? Aţi văzut ceva din calupul III? Hello, Kitty?

Profii de actorie :)

One Comment

Join the conversation and post a comment.

  1. CristinaC

    Am fost cu tine la Verona. Si eu am cautat fete cunoscute. Pacat nu o stiam pe a ta. Poate am stat chiar una langa alta. Eu am avut pentru actorii-profesori intrebarea legata de varsta cursantilor lor. :)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!