Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Oamenii au nevoie de poveşti

Posted by on 2 July 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Oamenii au nevoie de poveşti

M-ai robit c-o căutătură! – cât de frumos poate să sune declaraţia asta, că dacă mi-ar face-o vreun flăcău în zilele noastre fix c-aş zice numa` Îu, Doamne, ţâne-mă! şi l-aş lua di soţ pi di-a dreptul.

Am citit aproape pe nerăsuflate (cu pauze de îmbucat fripturi şi înotat) “Cronica Stăicului” a Sarmizei Cretzianu, din colecţia Vintage a editurii Humanitas. O trebuit să cetesc cu dicţionarul lângă mine, că multe dintre cuvintele limbii noastre dulci şi vechi îmi erau necunoscute. Paginile m-au condus către o lume pe care o simt că-i înrădăcinată în mine, şi-am păşit pe moşiile de la Stăic ale cucoanei Masinca Hârgotă şi m-am gătit cu rochiile croite din moda de pe vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu.

Am văzut cuconiţe sprâncenate ale căror urme s-au pierdut pentru totdeauna în vreun serai zăbrelit de pe malurile Bogazului (azi Serbia), am văzut cuconiţele sătule de statul cu ochii pe cer în aşteptarea vreunui boiernaş cu care aveau să se însoţească toată viaţa, încălcătorii de moşii, socotiţi apostaţi, femei alintate, iubitoare de desfătări, ce se mlădiau în foşnet de mătăsuri scumpe şi sclipiri de olmazuri.

Am învăţat cum să fii mai ascunsă şi mai ruşinoasă, cum să ţii albiturile mai tainice şi cum să vorbeşti pe sub gene. Am văzut oglinzi veneţiene cu sclipiri albastre în care îţi umpleai ochii de frumuseţe şi-am înţeles că am cusurul de a fi prea simţitoare, însuşire ce nu ştiu cât de folositoare mi-o fi dacă n-am să am noroc de cale netedă în viaţă.

Şi pe lângă toate astea sunt mai bogată cu multe cuvinte în vocabular şi mai dulce-n grai cu multe expresii la care nici nu m-aş fi gândit.

Aţi înţeles că v-o recomand, da? :)

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie