Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Oraşul, azi.

Posted by on 26 July 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Oraşul, azi.

În staţia de tramvai te bate soarele direct în creştet, prin paravanul de plastic sub care încerci să te ascunzi. Bate suliţă, deja simţi că-ţi înroşeşte picioarele, deja simţi cum picăturile de sudoare încep să te gâdile pe piept şi pe tâmple şi pe şira spinării, deja te-a dezarmat, cu toată pregătirea de dansat în faţa ventilatorului cu doar câteva minute înainte.

În staţia de vis-a-vis, o femeie a străzii se întinde pe grilajul pe care aşteaptă, de obicei, pasagerii. Are o şapcă decolorată şi transpirată pe cap şi o bucată de pânză îi acoperă jumătate de faţă. Îşi lasă un picior să-i fluture pe lângă bancă şi se scarpină meticulos la subsoară. Cască şi-şi întinde mâinile, mai mult os, iar vânticelul plin de noxe ce miroase a asfalt topit îi leagănă şiretul desfăcut de la adidasul stâng.

Lângă mine e Ioana. Ştiu că e Ioana pentru că are tatuat pe mâna dreaptă: Ioana şi Remus, într-o inimioară. E însărcinată şi are un sutien alb, scămoşat de prea multe purtări, ce i se vede aproape în întregime. Bluza neagră şi fusta verde fac notă discordantă, chiar şi cu şlapii verzulii cu ştrasuri din care se răsfiră degete neîngrijite cu oja ciclamen sărită.

În tramvai nici nu ştii la ce conversaţii să mai fii atent. Am renunţat astăzi la căşti, ştiam c-am să prind fire de poveste urbană. Printre tuciuriii ce călătoresc de obicei cu 16ele se ascund după ochelari şi cucoane ce agită câte-un evantai, strâmbând din nas a căldură şi-a disconfort.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie