Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Panseul de Luni

Posted by on 3 February 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Panseul de Luni

E incredibil cum putem să păstrăm vii bucăţi din versiunile noastre anterioare. Nu ştiu dacă există, într-adevăr, acel moving on în propria existenţă. Ai momente în care simţi mai bine Lunea de acum trei ani, februarie, 2011, decât Lunea asta de-acum.

Cred că unii dintre noi am fost dotaţi cu o capacitate de înmagazinare supraumană, ca şi cum am luat vitaminele alea multe pentru suflet cât eram mici or cât hoinăream prin vieţile anterioare. Suntem ca nişte şerpi care au fentat perioada aia în care trebuiau să-şi lase pielea, dar Dumnezeu a zâmbit şi s-a uitat, preţ de câteva momente, în altă parte, iar noi am alunecat, unduitor, într-un tufiş.

Fie că e vorba de trei, cinci sau cincisprezece ani, încă văd bine în trecut, cu toată miopia mea. S-a întâmplat ceva în momentele care au rămas viu colorate, ca nişte bucăţi de peliculă ce refuză să se uzeze. Revezi filmul existenţei de până acum, se mai rupe, se mai duce subtitrarea, se mai arde la colţuri, dar respectivele se încăpăţânează să rămână intacte, ca-n ziua în care le-ai tras pe rolă.

Ca şi cum inima mea a-ntors atunci clic, clic cheiţa şi totul s-a blocat, preţ de câteva secunde, pe vecie. Mirosuri, texturi, ani de grădiniţă, gimnaziu, liceu, facultate, mereu mă-ntorc la ele cu nefericirea celui alungat din Rai.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie