Nu am absolut nicio problemă cu Lunea. E activitate, e fresh, e agitație, îmi place! Dar DUMINICA, pfuai, duminica e mereu ziua aia moartă. Ziua în care nimeni nu răspunde la telefon că se reface după sâmbătă. Ziua care începe după prânz. Ziua care are activitate aproape zero pe blog, Twitter, Facebook.
Ce-i bun la Duminică: light traffic-ul de pe marile bulevarde. În rest e lene, nu ai voie să speli rufe dacă ești creștin cu acte în regulă, nu poți face nici curățenie în casă. Duminica stai și-ți faci mâncare pentru toată săptămâna sau mergi în vizită. Sau lucrezi la proiecte. Asta dacă nu dormi ca porcu până la cinci după amiaza.
Duminica mai e și ziua aia în care pleci din weekend. De la Brașov sau de la Constanța. Spre București. Și o petreci probabil pe Soarelui.
Nu-mi place Duminica.
3 Comments
Join the conversation and post a comment.
Leave a Comment
Eu sunt disponibil duminica
Nici mie nu-mi place duminica.
Nu mi-a placut de cand eram mica si ai mei nu ma lasau afara la joaca si zaceam prin casa, in liniste – ca doarme lumea- si, evident, facand nimic.
Apoi am crescut si nu mi-a placut pentru ca nu puteam sa-mi cos un nasture (ca deh, al naibii atunci imi venea cheful), nu puteam sa fac vizite, nu se intampla nimic si nici nu puteam sa influentez chestia asta.
Cred ca nu-mi place pentru ca e o zi cumva “fortata” pentru odihna, si eu prefer sa ma refac atunci cand vreau, nu cand trebuie; deci, fara sa-mi programez facutul de nimic pentru ultima zi a saptamanii. :)
mi-a plăcut aia cu Programatul Făcutului de Nimic :)