Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Poezie, dă-mi-o mie

Posted by on 22 May 2010 in De zi cu zi | 7 comments

Poezie, dă-mi-o mie

Norii grei se golesc peste nurii tăi,
Nu plânge fato, vom fi pentru totdeauna
Doi proşti care se iubesc în ploaie.
Deschide gura şi înghite cerul
Lasă vântul să-ţi şuiere limba
Şi-apoi să mă săruţi.
Cască gura larg, să-ţi vadă curcubeul amigdalele
Şi să le împrumute din culoarea lui
Ca apoi, când te sărut, să spun că ai gust de curcubeu.

7 Comments

Join the conversation and post a comment.

  1. pijucu~

    cum ziceam…..putina anatomie..si natura invelite’n iubire :D

  2. fancybia

    Inceput foarte promitator…imaginea cu “norii grei” care “se golesc peste nurii tai” e extrem de senzuala. Te duce cu gandul la o femeie goala care sta in ploaie si pe al carei trup se revarsa incet picurii de ploaie. Totul se strica inca cand apare iubitul in decor, mai ales ca amandoi devin “doi prosti care se iubesc in ploaie”:). Saracii de ei, vai de mama lor:P. Oricum gustul de curcubeu face tot farmecul poeziei, care are si un iz postmodern. Well done, Annie!:P

  3. Sabau George

    si eu sunt un pasionat al poeziilor, frumos blog :D

  4. Marian

    frumos si neasteptat pentru o “moldoveanca gangsta”
    mai scrii? e asa de plastic, aproape ca auzi cum picura ploaia…

  5. kleinmush

    cum picura…prin man-sar-de!

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie