Portret de cuplu tuciuriu

Urc la Obor în metrou.

Mă prind de un mâner şi simt cum mă preling pe picioare în timp ce caut din priviri un loc liber. Metroul se urneşte şi ciuful mi-e aerisit uşor, ca şi cum ar sufla un bebe peste ceafa mea înfierbântată.

La Ştefan cel Mare sper să se mai elibereze. Urcă un el şi-o ea şi-i văd cu coada ochiului că se pupă de zor. “Mânca-ţi-aş ochişorii ăia!”, spune el în timp ce-i aplică o pupătură.  “Aoleu, iar PDA din ăsta de puşti”, îmi zic. De-acu să vezi că se ling până la Dristor.

Uite şi locul meu liber! Îmi aşez faldurile fustei ca o domnişoară de pension şi cuplul apare în faţa mea. Un nene la vreo 40+, câţiva dinţi lipsă, cu o geantă chinezească de voiaj pe umăr, cu o burtă umflată de zici că-i Moş Crăciun şi iubita dumnealui. Câţiva dinţi lipsă şi ea, ochi odată luminoşi, bust ce se ţine totuşi bine. Păr prins într-o riţă scămoşată, dar dreaptă de spate şi intimidată de afecţiunea domnului.

Mie mi-a plăcut scena. Oamenii se iubeau, domle! Mânca-le-aş ochişorii lor!