Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Redescoperă România. Excursia 5. Banat. Ziua 3

Posted by on 31 October 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Redescoperă România. Excursia 5. Banat. Ziua 3

Nici nu ştiu momentul exact. Or când stăteam la soare lângă zidul Mănăstirii Cisterciene, or când vizitam gospodăriile din incinta Muzeului Astra şi mi-am încărcat partea aia sufletească estompată de oraş, or când am avut al şaselea simţ şi mi-am dat seama de culorile adevărate ale oamenilor. Nu ştiu momentul exact în care, cu ochii înlăcrimaţi de-un apus de toamnă ce reflecta roşu/galben/portocaliu/vişiniu/maro/verde mi-am dat seama că s-a împlinit ce mi-am dorit când am plecat de-acasă: a fost călătoria în care am găsit răspuns la întrebările pe care încă nu mi le-am pus. Şi asta înseamnă o călătorie/excursie memorabilă.

Pentru că nu am ieşit seara nici în Timişoara, nici în Sibiu (am preferat să dorm şi să îmi anesteziez răceala), dimineţile mi-au fost plăcute şi uşoare. Ziua 3 a început cu Sibiu – aveam să călătoresc cu Augustin, Makavelis şi Anca Duma. Maşina noastră a fost printre cele nominalizate pentru vizita la Muzeul Astra. Muzeul ăsta m-a uns pe suflet. Suflitu mieu, al moldovencei crescută în Bucovina, copilei ce colindă dealurile şi grăieşte pi înţelesu` lu` Creangă, studentei pasionate de satul românesc şi valorile sale, cea care-a învăţat aproape pe de rost Elogiul Satului Românesc al lui Blaga, cea care şi-a luat licenţa cu zece după ce-a intrat în casele bucovinenilor pentru a diagnostica modul în care kitsch-ul afectează conservarea valorilor tradiţionale. Un muzeu de poveste, numa` ce-am suferit că nu puteam să deschid toate porţile şi să intru în fiecare casă, să miros varul, să pun mâna pe lemnul prispei, să-mi vâr nasul în sobă. Şi cum există unele locuri despre care vorbeşti fix degeaba, mergi, călătorule, la Astra. Mai zic doar că am trăit într-o fotografie atunci când am urcat pe ponton şi-am auzit nimic altceva decât lipăitul raţelor şi clipocitul apei. Soarele, pădurea, culorile, oamenii care mă aşteptau să mă alătur grupului! Să fi fost ăsta momentul de care ziceam la început?

După muzeul Astra am pornit spre Abaţia Cisterciană de la Cârţa. Aici iar m-o lovit în emoţie. Unu, pentru că îmi plac mie ruinele (îmi place să le privesc, să miros zidurile, să-mi imaginez cum era înainte clădirea, când eram mică mă jucam în fabrica abandonată al cărei director a fost bunicu). Şi pentru că bunicii mei sunt nemţi catolici, iar abaţia e actualmente biserică evanghelică a comunității locale germane. Şi am nişte reminiscenţe, na.

Am pornit direct spre Cetatea Făgăraşului, unde am şi prânzit. Pe mine nu prea m-a “atins” cetatea asta pentru că părea golită de istorie, prea “umanizată”, mai ales în comparaţie cu sălbăticia şi povestea ruinelor de la Cârţa. Hai, vorba lungă, sărăcie, oricum urmează un episod de la Sâmbăta de Sus, de la petrecerea finală. Lăsăm pozele să vorbească.

Poze profi sunt aici. Trebuie să ştiţi că Redescoperă România e un proiect Petrom, gândit împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie