Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Şoc: îmi place Bănică!

Posted by on 15 December 2011 in De zi cu zi | 1 comment

Şoc: îmi place Bănică!

Crede-mă, nici eu nu mă vedeam cerând bis! Nici eu nu-mi imaginam c-o să mă simt aşa de bine şi-o să mă umplu de energie şi-o să mi se electrizeze picioarele (ştii că de obicei ţi se ridică părul pe mâini sau pe gât sau, cel mult, pe şira spinării, dar ieri mi s-a făcut piele de găină şi pe picioare, hahah, râzi cât vrei).

Dar, cu începutul: dacă mi-ar fi spus cineva până ieri că ar trebui să-mi placă de Bănică pentru că bla-bla-bla, i-aş fi tras o privire d-aia cu sprânceana ridicată şi cu nasul strâmb de parcă mi-ar mirosi ceva urât. Dacă mi-ar fi spus că Hăhă, Anne, ai să vezi tu că o să îţi şi placă la concert şi poate că o să vrei să mergi şi la anul i-aş fi tras şi una peste ochi, probabil.

În ambele situaţii aş fi fost o prostuţă. Şi-o arogantă. Ceea ce am şi fost, până ieri la ora 20:00.

Am primit o invitaţie de la coregraful Bursucu (cu care am făcut dansuri cu zeiţele Venus) ce s-a ocupat şi de coregrafia din spectacolul aniversar de 10 ani a lui Bănică. Ne zicea încă din septembrie că s-au apucat de repetiţii (cu trei luni înainte, da?) şi ne-a mai dat câteva detalii despre cât de bine se pregăteşte Ştefan pentru concertul ăsta. Şi cât de mult ţine la imagine şi la ceea ce livrează şi transmite. Şi cât e de perfecţionist. Şi eu am ridicat din sprânceană.

Am ajuns la 19:10 la Sala Palatului şi m-am regăsit cu cele trei domniţe dansatoare: Carmen, Corina şi Minxie. Sala era deja plină. Eu eram sceptică. Părinţi, bunici, copii, nepoţi, iubite cu ai lor Ţuţi, români de rând, îmbrăcaţi destul de modest îmi alimentau preconcepţia că Bănică e pentru mase. Şi iată masele!

Sala plină la concertul Bănică

Cât scrutam eu mulţimea se aude în difuzoare cu o voce de trailer de film american: Sunteţi pregătiţi? Începem în 5, 4, 3… şi cade cortina roşie şi se luminează scena şi pow!, se întoarce Bănică cu scaunul şi începe o poveste. Despre concertul din 2002, în care numărătoarea inversă l-a prins într-un loc unde nu intră decât o persoană.

Eu m-am dus cu gândul să-l trollez pe Bănică şi după trei cântece am renunţat la idee. Sala Palatului avea ţoale festive şi lumini ce o făceau mai frumoasă (Ştefan are un light designer în echipă), scena arăta impecabil, sunetul la fel. Dansatorii, costumele, regia, s-a văzut că-i un concert foarte bine pregătit. Cu toate că deja are public numeros şi ştie că i se vând biletele ca pâinea caldă, Bănică pare că îşi alimentează visul cu fiecare episod din concertul de Crăciun. Are grijă la invitaţi (a venit o puştoaică de 13 ani care, în momentul în care a deschis gura am simţit cum mi se preling şosetele pe glezne. Apoi duetul cu Andra – la care nu ne aşteptam acolo şi domnuca din State, ce a cântat gospel. Dum-ne-ze-u-leeee, c-am crezut că l-a şi prins de-un picior la cât putea să transmită cu vocea!).

Grija pentru public. Ne-a ridicat în picioare pe toţi, povestea, făcea glume, umplea scena, se mişca peste tot, cânta la pian, se confesa, ne-a pus un fimuleţ cu familia lui şi ne povestea chestii d-astea intime, e foarte dedicat şi uman. Mi-a plăcut că-şi preţuieşte oamenii din echipă, m-a speriat când oameni din sală au făcut copii în ăştia 10 ano (în care merg la concerte), a proiectat fotografii cu “realizările” celor din staff, a avut puţine colinde, dar foarte frumos interpretate (pe mine nu m-a mai mişcat nicio colindă de ani buni, dar Moş Crăciun-ul lui a avut un efect aparte). În tot timpul ăsta eu cu fetele ne bâţâiam non-stop, ne zâmbeam, ne luam în braţe, ne miram şi noi cât de mult ne poate plăcea ce ascultăm.

Cântecul protest mi-a demonstrat că omul ăsta încearcă să aducă ceva de calitate în programul de divertisment al românului de rând, că dispreţuieşte superficialitatea şi vedetele de carton

E visul lui să îi facă pe oameni să uite de griji şi se vede plăcerea cu care cântă rock`n`roll. Mergeţi zilele astea sau măcar la anul. E o experienţă.

One Comment

Join the conversation and post a comment.

  1. Myke

    Eu iti impartasesc ideea de 10 ani nu de acum. :) De cand am fost la primul lui concert de Craciun. Desigur ca am fost si eu la concert aseara si m-am simtit asa cum ma simt la fiecare concert de craciun pe care Stefan il sustine la Sala Palatului adica minunat. Este un artist complet dupa parerea mea (si nu ma consider un fan de-al lui ci doar un om realist) care a fost nascut pentru a face show. Ce-i drept a avut si de la cine sa invete dar dupa cum spune proverbul Dzeu iti da, dar nu-ti baga si in plasa. Pentru tot ce a devenit, este numai meritul lui. Bravo lui si s-o tina tot asa pentru ca este un artist autentic si complet cum putini mai exista in Romania.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Anne-Marie