Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "creatie"

Continuarea poveștii

Posted by on 20 October 2014 in De zi cu zi | 2 comments

Continuarea poveștii

Începusem zilele trecute o poveste aici. Continuăm.

Nu-ți imagina că întotdeauna a arătat așa colțuros. Barba a început să și-o lase după ce s-au prăpădit ai lui. De bătrânețe, desigur, n-au suferit de nicio boală, slavă cerului, că nu știu cum ar fi reacționat. L-au născut târziu și-a fost mereu băiatul mamei, așa că vestea că s-au dus amândoi i-a scufundat și ultima corabie rămasă.

Read More

Început de poveste (1)

Posted by on 16 October 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Început de poveste (1)

– Nu te panica, e doar un ceai, nu se întâmplă nimic dacă nu ajungi la timp!, îi strig în timp ce el deja alerga spre bucătărie, să oprească șuieratul disperat al ceainicului. Zici că era ultimul suflu al Titanicului și voia să trezească toate epavele de pe fundul oceanului. Heh, little did he know… în fine, trebuie schimbat. Prea scoate sufletul din om.

Read More

Poezie mică, mică

Posted by on 22 June 2013 in De zi cu zi | 0 comments

Poezie mică, mică

Mi se pare că cea mai creativă “perioadă” pe care o am e cea de câteva minute dinainte de momentul în care adorm. Gândurile-s pufoase şi versurile, de obicei, vin uşor. Îmi propun ca mereu să-mi aduc aminte ce-am compus în cap în minutele alea şi atunci când mă trezesc.

Paf. Pif-Paf. Praf. Dar, de încăpăţânată, o să încerc să reproduc ce-aveam în gând înainte de al n-şpelea somn chinuit de călduri.

Era ceva cu o fereastră mare şi albă, fără geam, doar cadrul alb al ferestrei imense, un pic scorojit şi o fată care refuza să stea în faţa ei fără o ţigară între degete. Pentru că i se părea inutil să stai în faţa unei ferestre şi să nu ai o ocupaţie. Şi reţin că mă gândeam: Hă, în ce hal am ajuns, să nu mai fim capabili să ne desprindem de noi şi doar să existăm. Să respirăm şi să privim, fără alte distracţii, fără să cauţi să îţi umpli timpul pe care îl consideri mort cu ceva. Cu o ţigară or o privire în telefon.

În poezia mea de câteva versuri o învăţam pe fată să stea în faţa cadrului alb de fereastră şi să existe. Doar să existe. Fără nevoia ţigării ăleia.

Na. Cam asta era.

Read More
Anne-Marie