Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "dans"

Coregrafii online

Posted by on 2 October 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Coregrafii online

Eu mai dansez prin casă. Dacă am și-o oglindă la îndemână, oho, să tot ard niște calorii!

Știu că și pe tine te apucă bâțâiala uneori și vrei să pregătești niște mișcări interesante pentru viitoarea ieșire în club. Noroc cu Internetul, nu? Că avem acces la coregrafii pentru piese celebre, așa că dacă o să intre piesa ta în club sper să îți facă lumea loc :)

Tipa asta are câteva mișcări explicate destul de bine:

 

Ce mai stați pe-aici? SUBSCRIBE la Mandy și go, go, go!

Read More

Bailando la 6 am!

Posted by on 29 September 2014 in De zi cu zi | 2 comments

Bailando la 6 am!

Două plăceri vinovate din vara asta, pe care n-am apucat să dau din fund suficient, dar pe care când le aud reacționez ca Paris Hilton când vede un chihuahua.

Trend-ul s-a mutat și pe zumba/fitness!

6 am a lui J. Balvin:

Read More

Marea are două feţe

Posted by on 2 August 2012 in De zi cu zi | 3 comments

Marea are două feţe

Noaptea: când ieşi aranjat şi parfumat din cameră şi străzile deja sunt pline, şi porumbul fiert te-mbie şi barurile sunt aglomerate şi nu ştii ce să alegi şi toată lumea îţi zâmbeşte, şi băiatul ăla îţi cere un foc şi tu zici că n-ai şi-apoi te întreabă Expirat? Nu, Molotov! Bine, ne vedem mai încolo! şi zâmbeşti tâmp “Ai văzut ce drăguţ era?”. Muzica bubuie şi-ţi vine să dansezi pe trotuar, nu mai ai răbdare să ajungi şi să te pierzi în mulţime, ca apoi să laşi mâini să te atingă şi corpul să ţi-o ia razna, picioarele să sară, papucii să ţi-i pierzi. Şi luminile-s într-un mare fel şi luna e ca-n poezia aia şi parcă mai bei două găletuşe şi prinzi o mână pe care-o târâi până pe plajă ca să simţiţi noaptea. Feţele oamenilor o să fie tare diferite mâine dimineaţă.

Ziua: când te încurci printre mii de degete îndreptate spre mare, degete care au jucat cu o seară înainte în aceleaşi cluburi pe lângă care treci tu acum şi parcă nu le mai recunoşti, că-s liniştite şi chelnerii adormiţi şi vagi îs semnele destrăbălării din care abia te-ai smuls ca să te îndrepţi către pat, după răsărit. Şi plaja e doar plină de urmele de tălpi şi mucurile din ţigările poştite de guri ce ardeau a absinth, dar marea e turcoaz şi te aşteaptă să-ţi răcoreşti capul un pic înfierbântat după vreo pereche de buze. Şi muzica pe plajă e alta, şi apar copiii, şi culegi scoici şi bei limonadă, râzi cu prietenele şi vă ungeţi căscând trupurile încă frumoase şi parcă eşti în altă staţiune, în care e tot timpul doar zi si singura ta grijă e să te prăjeşti, să mănânci de prânz, să dormi un pic şi iar să te prăjeşti. Altă mare!

Read More

TIFFul meu. Din culise (2)

Posted by on 12 June 2012 in De zi cu zi, Vlog-ul de Marți | 0 comments

TIFFul meu. Din culise (2)

Nebunie pe câmpie!

 

 

Ziua 5 de Casa TIFF. Un fel de jurnal de reality show, cu ochii picaţi în gură.

Read More

În weekend la Sibiu

Posted by on 24 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

În weekend la Sibiu

Iacătă, am ajuns şi la săptămâna mult aşteptată! Începem pelerinajul la festivaluri! FITS (Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu) îşi deschide porţile vinerea aceasta. Adică mâine! Mamă dragă, că uliţarnică m-ai mai făcut!

Plec la drum în zorii zilei şi ajung în Capitala Teatrului la timp pentru primul spectacol pe care nu vreau să-l ratez, şi anume Ispita Cioran, la Muzeul Astra (de care m-am îndrăgostit iremediabil în toamna anului trecut).

Vor urma trei zile (atât pot eu să stau, deşi m-aş fi mutat acolo pe perioada festivalului) de spectacole, dans, concerte şi, sper eu, momente de şampanie!

O să vă ţin la curent cu tot ceea ce observ, fotografiez şi vizionez pe conturile mele de Facebook şi Twitter şi aici, pe blog.

Să-nceapă FITS!

Read More

A crammed Saturday night

Posted by on 17 October 2010 in De zi cu zi | 5 comments

A doua ieşire eşuată pe săptămâna asta. Ori s-a dublat populaţia Capitalei, or nu ştim noi să alegem locurile în care să ieşim. De ce zic asta?

Mă mănâncă tălpile să dansez o noapte întreagă. Aşadar am hotărât să Pump Up the Jam joi seara, la o petrecere în căminele Politehnicii. În mare parte mi-a aparţinut ideea asta magică, având în vedere că nu mai participasem la o petrecere într-un campus universitar (da, da, sunt sclifosita aia care a stat în chirie, nu în cămin). Cu toate că planul iniţial a fost “Petrecem în B52” (unde mereu ne-am simţit bine, am băut ieftin şi am dansat ore multe), am ajuns în cantina studenţilor la Politehnică unde oamenii îşi puseseră pe ei gruvul (adică Put your groove on, bre!). Nici bine n-am intrat că, vorba cântecului, “O ceaţă de-o tăiai cu sabia” (adaptare), transpiraţie, aburi, un pic de miros de mâncare, deloc aer, fum de ţigară cât să faci TBC în prima oră de agitat mâini şi picioare pe ritm de muzică.

Avantaje: 70% băieţi. Pentru o absolventă de SNSPA that`s a precious sight, I tell you. Avantaj şi dezavantaj, depinde cum te simţi: toată lumea se dă la tine (şi se uită de sus în jos şi te studiază şi te simţi ca o bucată de carne macră pe galantar). Un plus a fost muzica, păcat că nu aveai CUM să te mişti pe ea. Cam slab şi la capitolul băutură (ca domnişoară nu e tocmai plăcut să te plimbi printre băieţi c-o doză de Timişoreana – singura bere de-acoloşa). Împreună cu a mea colegă de apartament am stat mai mult la intrare, unde bătea niţel vântul de-afară şi am făcut pe garderobierele. Am rezistat o oră.

După eşecul No1, am reluat iniţiativa aseară. Hai să ieşim la dans. Unde? A, în El Grande Comandante! Mi-nu-nat. Mi-nu-nat pe naiba! 10 lei intrarea. Garderoba în afara clubului (adică da, mergi un pic prin ploaie ca să te dezbraci în altă încăpere, unde dai 1 leu pentru ca haina ta să îşi aibă locul pe-un umeraş şi apoi ieşi în rochiţ iar prin ploaie ca să intri inna zi clab). Inna zi clab am zis? Pardon, inna zi freakin` crowded labyrinth! Ne şi gândeam, ferească Sfântu să ţi se facă rău şi să ai nevoie de o toaletă sau de aer. Rişti mult. Nişte culoare, scări sus-jos, sus-jos, dreapta bar, stânga baie, vrei să ajungi la grupul tău şi nu-l mai găseşti, lumea te împinge din toate părţile, verşi paharul pe tine, transpiră agitatul ăla care-ţi pune mâna pe fund şi-ţi rânjeşte tâmp, când vezi scările ce crezi că duc spre ieşire îţi dai seama că ai ajuns de unde ai plecat.  Başca mai dai 15 lei pe UN SHOT pentru că la bar nu mai au meniuri şi mergi pe mâna barmanului. Un shot mic mic şi slab alcoolizat, vorba ceea, de 15 lei mă dădeam de trei ori cu Săniuţa.  Fum, fum, fum, dacă dansezi unde e aer atunci înseamnă că e culoar de trecere şi lumea… ce face? TRECE. Roiuri, şiruri, câte doi, câte trei, se mai opreşte, se mai opinteşte… un furnicar. Singurul PLUS? Muzica.

După un record de O Oră şi 26 de lei mai puţin în portofel am migrat spre Bellagio. Club lângă care locuiesc de patru ani de zile, dar căruia nu i-am călcat niciodată pragul. Şi despre care aveam o părere destul de dubioasă. Nu m-am înşelat foarte mult în privinţa majorităţii ce-l frecventează, dar…

Intrare liberă, muzică neaşteptat de bună şi atmosferă, tati! DJ interactiv, animatori să-ţi spele ochii, orgă de lumini deloc obositoare şi câteva alte efecte de scenă pe care nu ştiu cum să le numesc. All in all, fain. Dacă faci abstracţie de tipesele care calcă cu grijă să nu se spargă or de ălea care sprijină oglinzile, de băieţeii frezaţi cu figuri de Monaco te poţi simţi chiar bine. Singura mea întrebare: de ce-s agăţate la intrare nişte liane artificiale verzi? Că-s cam kitsch. Acestea fiind spuse, cu Bellagio peste drum şi intrarea liberă… acolo mergem data viitoare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

LATER EDIT: Fraţilor, nu staţi la intrare doar să încasaţi taxa şi să puneţi ştampila. Număraţi oamenii care intră în club şi, cum fiecare bodegă/bar/pub/disco are o CAPACITATE, nu mai permiteţi oamenilor să intre. The club is OVER CAPACITY! Să nu se simtă nici ăia dinăuntru ca nişte sardine şi să regrete că au dat banii.

Read More
Anne-Marie