Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "de ce ne place bucurestiul"

Bucureștiul m-a învățat

Posted by on 7 March 2013 in De zi cu zi | 10 comments

Bucureștiul m-a învățat

Bucureștiul m-a învățat să hămălesc: să jonglez cu sacoșe de la supermarket și geantă de laptop și geantă personală și o cutie în brațe și sticla de apă între degetele deja amorțite de la mâini și să deschid ușa de la bloc sau să mă scotocesc de cartela de metrou sau să vorbesc și la telefon în timp ce respir ca un iepur alergat de copoi, cu toate bagajele alea peste mine.

Bucureștiul m-a învățat să rezist dorului. Să stau între patru pereți, în weekenduri lungi, fără timp să-mi văd oamenii dragi și să nu mor de tot.

Bucureștiul m-a învățat să fiu conștientă de mine, să nu atrag atenția, să mă păzesc, să știu de mine în fiecare secundă.

Bucureștiul m-a învățat că pot să rezist atunci când mi se face rău în tramvaiul aglomerat și încins pe timp de vară, când toate locurile sunt ocupate și eu m-aș așeza și-n fund pe jos, că pot să rezist mirosurilor, m-a învățat să nu mă mai supăr atunci când deschid geamul și aerisesc și intră claxoane și praf și noxe și în loc de păsărele aud înjurături.

Bucureștiul mi-a arătat cum e să chemi ambulanța acasă și să fii tratat cu nepăsare.

Bucureștiul mi-a arătat ce e singurătatea.

Bucureștiul m-a învățat că după o zi grea, cu toate că ajungi târziu și ești epuizat și ai da orice să te culci trebuie să tragi de tine, că atunci când o să ai o familie n-o să le pese copiilor că mami a băgat zece ore și acum trebuie să le facă baie și să îi hrănească și să vadă și de bărbat.

Bucureștiul m-a maturizat.

Bucureștiul m-a învățat să observ, mi-a educat atenția și m-a ajutat să-mi iau povești (majoritatea triste) din tot ce-i în jur, fie că e un câine vagabond ce trece pe zebră o dată cu oamenii, fie că e un tag graffiti, fie că e un bilețel lăsat anume la metrou.

Bucureștiul mi-a arătat violența, tristețea, neajutorarea, sărăcia, drogurile.

Bucureștiul m-a învățat că le pot face pe toate.

Bucureștil mi-a arătat cât de mult îmi e, de fapt, dor de mine, de casă, de munți, de dealuri verzi, de tihnă, de somn, de aer bun.

Bucureștiul mi-a dat câteva prietene bune. Și câteva slujbe. Și multe experiențe la care nu aș fi avut altfel acces: călătorii, evenimente, festivaluri, conferințe, ateliere, concerte.

Bucureștiul m-a învățat să-i caut istoria și momentele de șampanie printre crăpături, dărâmături și povești spuse de pereți, scări, clădiri or cărți.

 Nu iubesc Bucureștiul și n-a fost niciodată parte din mine, dar ne mai luăm de mână, din când în când, poate în seri de vară sau dimineți însorite, eu cu gândul la tinerețile lui interbelice, el cu gândul la îmblânzirea moldovenească.

Read More
Anne-Marie