Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "demnitate"

Vis.

Posted by on 4 November 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Vis.

Când am intrat, l-am găsit la masă. Sprijinit într-un cot, tras la faţă, cu barba crescută rar, în ţepi, cu privirea în gol. Totul s-a petrecut foarte repede. Parcă s-a trezit deodată din visare, s-a ridicat brusc în picioare, a apucat pălăria galbenă din filtru de mucava şi a început să dea ordine, menţinând un contact vizual cu ceva ce nouă nu ne era vizibil.

“Gata! Toată lumea, gata! E momentul! Linişte!”. Televizorul mergea, el era în capul mesei, în picioare, cu pălăria la piept. Nici nu ştiu de unde a apărut pălăria şi habar n-aveam că pregătise, mental, momentul ăsta, mimând demnitatea.

S-a întors brusc, din călcâie, către noi, fără să ne vadă. A mai rostit ceva şi a căzut, scândură, pe podea, cu faţa în jos. Ne-am repezit să-l ridicăm, dar ne-a ordonat să rămânem pe loc. Continua să vorbească. S-a ridicat şi cu greu a nimerit uşa. S-a năpustit asupra ei. Mi se rupea sufletul. Am ieşit afară. Îmi venea să plâng şi parcă i-aş fi stricat momentul soldăţesc cu lacrimile mele. Mă durea că se chinuie, că avea în gând să ne arate că moartea nu-i un lucru mare, că oricine o poate primi cu mâna la tâmplă, milităreşte.

Şi s-a dus. Fără ca eu să văd ultima suflare, bunicul meu s-a ocupat de tot. Numai ce ieşise să mă anunţe, trist: a murit.

Read More
Anne-Marie