Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "despartire"

Vlog-ul de Marti: Citate retarde pe Facebook

Posted by on 25 June 2014 in De zi cu zi, Vlog-ul de Marți | 0 comments

Vlog-ul de Marti: Citate retarde pe Facebook

Opt citate retarde de pe Facebook și ce spun ele despre tine:

Sigur aveți și voi în listele de prieteni oameni care postează citate retardate.

Nu uitaţi să daţi un SHARE dacă v-am făcut să zâmbiţi.

Pe mine mă găsiţi pe:

https://www.facebook.com/annevlog

http://instagram.com/the_annemarie

https://twitter.com/the_Anne_Marie
https://theannemarie.ro/

Read More

Sunday rambling

Posted by on 12 February 2012 in De zi cu zi | 6 comments

Sunday rambling

Trebuie sa recunosc că mie îmi plac despărțirile. Ador la revederile, rămas bunurile, adiourile și dezbrățișările. Iubesc golurile pe care le las în urmă și golurile pe care le iau cu mine mai departe. În aceste goluri moi, întunecoase și calde ca niște utere se zămislesc noile începuturi… Acum un an, la 15 februarie 2011, începeam o aventură împreună. Astăzi am ajuns la capătul ei, dar în golul lăsat se pregătește un nou început: o carte completă, care va apărea în librării pe la jumătatea lui aprilie. Până când drumurile ni se vor întâlni din nou, rămâi cu bine, dragă prietene. Și nu te teme de goluri. Golurile nu înseamnă niciodată sfârșitul.

Te dezbrățișez cu drag,
Sega

sursa

Pasajul de mai sus însumează tot ce nu-mi place mie. Dacă e ceva cu care nu mă pot împăca de nici un soi pe lumea asta e golul. Golul lăsat de cineva care pleacă din viaţa mea, golul pe care-l las în urmă în goana spre altceva, golul pe care-l simt pentru că nu mai reuşesc să simt ce simţeam când viaţa era mai simplă.Că acum nu mai e simplă, degeaba ne tot dăm după deget. Nu mai e şi gata. Nu mai citi porcării. Nu mai posta motivaţionale: Life is simple, you are complicated. Rahat. Ştii că nu-i aşa. În fine, înapoi la pasaj. E tot ce nu-mi place, şi totuşi e atât de frumos exprimat în cuvinte sentimentul ăsta care mie nu-mi dă pace că parcă îmi vine să-mi placă despărţirile şi dezbrăţişările şi golurile.

Vorbeam zilele trecute cu Andrei şi, ca de obicei, a ştiut să arate cu degetul unde e problema mea: înainte (şi folosesc Înaintele ăsta ca pe un AC şi BC) aveai mai puţine responsabilităţi şi eliberarea venea mai uşor pentru că terminai mai repede ce aveai de făcut. Suna ceasul dimineaţa, sufereai un pic, minim disconfort, totuşi, ajungeai la şcoală. Eliberare când te aşezai la timp în bancă. Dădeai testul, sufereai un pic, eliberare. Veneai acasă, trebuie să îmi fac temele, le făceai, eliberare. Acum parcă lista aia nenorocită de To Do şi de nemulţumiri e interminabilă şi eliberarea aia nu mai vine.

Tot zilele trecute vorbeam cu Ioana (zilele trecute am vorbit cu oameni, precum vezi) şi-i ziceam că parcă de vreo cinci ani încoace trăiesc numai din rememorarea întâmplărilor adevărate care au avut loc Înainte. Parcă de atunci nu s-au mai întâmplat întâmplări adevărate şi oamenii cu care le-am trăit tânjesc, ca şi mine, după ele. Ne întâlnim să ne lingem rănile.

Am  mai citit undeva că Gara a văzut mai multe săruturi sincere decât starea civilă. Asta ca să închei cu regretul cu care am început, cu ce zicea Sega. Gara înseamnă pentru mine despărţire, dezbrăţişare şi gol.

Voi cum mai trăiţi zilele astea?

Read More

Pentru mine înseamnă mult

Posted by on 22 September 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Am avut de Luni încoace zile pline. Nu prea mi-a mai rămas timp să mă gândesc la mine şi la ce vreau eu. Nu prea mi-a mai rămas timp să compun d-ale mele, feelingoase.

Azi vreau să-ţi povestesc despre cât de mult îmi place mie când te uiţi înapoi. Adică atunci când eu mă urc în tramvai şi tu eşti cu spatele şi eu oricum mă uit pe geam după tine (oricine ai fi tu, cel sau cea care m-a condus) şi te întorci şi tu şi ne zâmbim încă o dată sau ne facem din mână. Sau când te conduc la gară şi eu rămân pe peron şi după ce pleacă trenul doar ca să-ţi mai prind o dată privirea. Sau dacă m-ai lăsat la autobuz şi s-au închis uşile mai greu şi ţi-ai reluat deja mersul pe trotuar, nu te detaşa de mine, când trec pe lângă tine mai aruncă un ochi, nu mă lăsa să întorc eu capul şi să sper că te uiţi şi tu.

Am puţini prieteni care fac asta, care mă petrec cu privirea după ce plec sau după ce îi conduc eu pe ei. Am avut un iubit care mereu făcea asta.

foto: piccsy.com

Read More
Anne-Marie