Oameni şi uşi
Şi azi e cu metafore, deci Chaules şi Happy Luni!
Cunosc două tipuri de oameni pe lume, despre care o să vorbesc scurt, mai jos. Sunt sigură că am cunoştinţe limitate sau sunt un om al extremelor, care observă doar extremele. Aşadar:
1. primul tip: cei care, dacă văd orice uşă, fie ea şi mai mică decât cea pe care a încăput Alice ca să intre în Ţara Minunilor, încearcă să se bage prin ea. Dacă orice portiţă e un pic crăpată, e rost să explorezi o curte nouă. Şi forţezi intrarea, te faci mic, îţi sugi burta şi te strecori.
2. al doilea tip: cei care, oricât de larg le e deschisă uşa, o trântesc şi o închid la loc. Cu cât sunt mai date porţile alea de pereţi de deschise ce-s, ei fac un pas înapoi. Oare de ce-s aşa crăpate? Poate e o capcană? Oare merită? Care-i faza?
Voi în ce extremă sunteţi?
Read More
Recent Comments