Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "dragoste"

Prințesa la Feisbuc, manipulatoarea de inimi

Posted by on 17 March 2015 in De zi cu zi, Vlog-ul de Marți | 0 comments

Prințesa la Feisbuc, manipulatoarea de inimi

Vevevista Haștemelista, Prințesa la Feisbuc, unica vrăjitoare care te rezolvă în iubire și în LIKE, s-a întors!

Singura vrăjitoare din România care te poate face să-ți dai seama dacă iubita te înșală, unica vrăjitoare din România care face ritualuri de dragoste pe Internet și știe blesteme și descântece pentru antiviruși:

Pun un clip in fiecare Marți și uneori și Vinerea, așa că dacă nu ești deja abonat, dă click aici și hai să ne împrietenim

Read More

Sunt defect/ă

Posted by on 31 May 2013 in De zi cu zi | 5 comments

Sunt defect/ă

Adică sunt special/ă a naibii, vreau atenție și nu-mi asum responsabilitatea pentru momentul în care n-o să mai fiu femeia/bărbatul de care te-ai îndrăgostit și-am s-o pun în cârca ta: Bă, nu ți-am zis eu de la început că sunt defectă? Că n-ar trebui să te încurci cu mine? C-o să te fac să suferi? Na!

Sau când o să mi se ia de tine că ai lăsat de 1000 de ori capacul ridicat la WC sau iar te-ai ras pe picioare cu lama mea de bărbierit o să pot să zic: Sunt stricat/ă pe dinăuntru, cum ți-am mărturisit și la începutul relației noastre, și mi-e frică să nu îți fac rău, așa că te părăsesc, spre binele tău.

Când o să mă enervez și-o să-ți trântesc niște replici de-o să rămâi șablon o să mă scot ușor: Eu ți-am zis să nu te-ncurci cu mine!

Știu că o să ți se pară sexy, o să fiu o provocare, o redută, o ce vrei tu, dac-o bag p-aia: Ia, șșș, *sniff* *sniff*, a ce miroase? A probleme! Exact. I am trouble!

Și o să-mi pot face de cap și-am să mă joc cu sufletul tău like a motherfucker pentru că, nu-i așa, ți-am zis de la început că-s defect, c-o să îți fie greu, că una, că alta.

Haida, hai, adună-te, cerșetor mic de atenție ce ești :)

love

Read More

Femeile, frustrarea, bărbații, fericirea

Posted by on 5 December 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Femeile, frustrarea, bărbații, fericirea

“The women tend to want to engage around conflict”. “They’re deriving more satisfaction when they see that their partner is upset.” Adică femeilor le place când bărbații lor îs ciufuți, ofticați, triști, supărați. Bine, cu condiția să vină și să plângă pe umărul nostru. Dacă ei nu găsesc niciun fel de bucurie ascunsă când noi le frecăm ridichea cu văicăreli, nemulțumiri, frustrări de la birou și probleme femeiești, noi tăt dăm din coadă când al nostru vine și ne cere sfatul or ne spune oful.

Uaah, m-a ales pe mine să își ușureze sufletul, ce bine, însemn ceva pentru el!

Men like it when women let them know when they’re happy. Women like it when men share their anger and frustration. Așa că dacă întreb: Iubitule, e totul în regulă? să faci bine să nu fii o femeiușcă din aia care se codește și așteaptă să fie întrebată de 100 de ori și să nege de 101 ori. Ești supărată? Mnu. Ești sigură? Mnu. Bre, ai ceva pe suflet? Da! Perfect, hai să vorbim despre asta. Nu știu cum să traduc din engleză că femeile sunt “nurturers”, dar aia suntem. Icișa să te pansăm. Deci vorbește cu mine când ești ofticat, că apoi mă oftic și eu și te oftici tu mai tare că… că citește mai sus că de ce.

Pfaah!

Read More

Femeile pe care nu te poţi supăra

Posted by on 1 November 2012 in De zi cu zi | 3 comments

Femeile pe care nu te poţi supăra

Nu te poţi supăra pe ele, tu, ca bărbat. Că prietenele lor le pun pomelnice în fiecare duminică.

Sunt fetele alea cu nume dulci şi porecle care-ţi iau minţile: Kitty, Georgia, Sendy, Ela. Păi când le zici prietenilor tăi că-n seara asta te vezi cu Kitty, e clar unde duce asta.

Şi Kitty e gagica aia bună rău. Nu excelează în isteţime, dar are şcoală în tot ce înseamnă flirt, sex, bani, şmecherie, cu diplomă de “Professional mind-twister”. Şi pe Georgia or pe Kitty nu te poţi supăra. Că sunt nişte vrăjitoare. Cu toate că atunci când îţi spun “Eşti totul pentru mine” tu chiar o crezi şi seara te sună vreunul să-ţi zică c-a văzut-o pe ştrase, tu îi cauţi motiv: Ştiu că de fapt pe mine mă iubeşte, dar trebuie să mai umble şi cu ăla că nu prea are bani, sărăcuţa, iar eu n-am de unde să-i dau. Sau “mi-a zis că e defectă. Asta nu înseamnă că nu are sentimente sincere pentru mine. Aşa e ea, de când s-a născut, a avut nişte probleme în copilărie”. Sau “bă, la cât de bine mă face să mă simt, nu am cum să mă supăr pe ea”.

Genul ăsta de femeie te f**e constant, şi nu la modul ăla frumos şi fizic. Şi după ce ţi-ai luat-o luni sau chiar ani la rând, tot vorbeşti frumos despre ea şi o protejezi ca pe-un bibelou. De fiecare dată când ai prins-o cu vreo măgărie a reuşit să-ţi aducă nişte argumente în care credeai ca-n Sfânta Scriptură. Şi i-ai ţinut partea, şi-ai consolat-o şi-ai înţeles-o. Câteodată ai şi protejat-o de ăia care o tratau ca pe-o damă de companie. Şi te ofticai pe ei şi erai pregătit să-ţi sufleci mânecile şi să o încasezi pentru ea.

Păi asta-i dragoste or prostie? Şi, mai ales, ce-au mâncat, frate, când erau mici? A venit echipa aia bună de ursitoare la ele?

sursa foto: cuded.com

Read More

Cauchemar

Posted by on 24 June 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Cauchemar

I-am învăţat pe alţii să ucidă în timp ce sufletul meu era bucăţi. Culegeam arme de pe uliţe şi cotloane, cuţite din truse lăsate în pridvor, cuţite de jumulit, ustensile casnice şi ştiam exact cum trebuie aplicată lovitura fatală cu fiecare. Eram puternică în tremuratul meu şi-mi adunam toţi cărbunii rămaşi în privirea ce avea să-i îmbărbăteze pe toţi. Numai inima se prelingea prin cutia toracică, luându-mi parcă fiecare gură de aer. Ciudat, nu? În situaţii limită numai de inimă-rănită n-ar trebui să-ţi ardă.

Am găsit puterea de-ai face să râdă când puteam în orice secundă să ajungem numai nişte corpuri.

Un oraş-sat, mai mult o comună, în care ajunsesem să fim vânaţi din cauze necunoscute, în care pe uliţe circulam doar noi şi vânătorii noştri, iar spre gară treceau numai căruţe care nu ne ţineau pe toţi şapte.

Prima confruntare a fost de test. Nu ne-au prea nimerit, dar cu fiecare impuls cu care ne aruncam asupra câte unuia mă simţeam mai vie. Armele noastre parcă nu tăiau. Căutam să înfig adânc în carne, să produc cât mai multă sângerare. Aveam impresia că doar zgârii cu vârful cuţitului de tăiat pâinea. Îmi era frică şi-n acelaşi timp îmi şuiera în cap: Nu pot să cred! Nu pot să cred c-a făcut asta! şi aproape că mă uitam dacă nu mi-a ieşit inima pe gură de durere.

Am reuşit să opresc o ambulanţă roz condusă de două cehoaice parcă desprinse din pictorialele pentru cataloage cu tatuaje.

Read More
Anne-Marie