Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "dristor"

Juma de kil de chiftelute

Posted by on 21 September 2012 in De zi cu zi | 7 comments

Juma de kil de chiftelute

Mă duc de două zile la BILLA din Dristor. Au mâncare gătită şi e o alternativă mai puţin scumpă, nu pot să-mi comand zilnic mâncare.

Ieri am văzut două comportamente total diferite: unul la standul cu mâncare, altul la casă. Doamnele de la standul cu mâncare erau super deschise, una se plângea de durere de cap de la aer condiţionat, o doamnă de lângă mine s-a oferit să îi dea o pastilă, s-au schimbat mulţumiri, am mai zis fiecare câte ceva, parcă era o atmosferă de bucătărie din aia de la ţară, când se adună mai multe femei să gătească pentru o nuntă. Am plecat energizată şi cu zâmbetul pe buze către casă.

La casă mă aştepta o domnişoară tare sictirită, ce mi-o răpit tătă bucuria. Aaabia bătea preţurile alea, când am întrebat de sacoşe mi-o arătat cu ochii daţi peste cap de unde să-mi iau, nici vorbă să mă ajute la împachetat, aşa cum fac cei de la Mega Image (bine, nu şi atunci când vii cu punga de acasă).

Ca să nu mă înţelegeţi greşit: eu îs din familie de nemţi. Când eram mică primeam pachet din Germania, uneori în pungi de BILLA. Eu asociez oul Kinder şi ursuleţii haribo cu BILLA. Cu bucuria, cu dulciurile, cu vremurile de familie, cu veri, unchi, mătuşi, etc.

În Bucureşti cred că e a treia oară când intru în magazinul ăsta. Am fost de Crăciun la Viena şi cumpăram numai de acolo. Era aceeaşi atmosferă pe care o întâlnisem şi aici, la standul de mâncare. Un fel de atitudine de Hei, nu suntem la muncă, vrem să te ajutăm pe tine, să mai schimbăm o vorbă, oameni suntem.

Azi: un băietan nou ce servea mâncarea. Părea cam ciudăţel, cam speriat, neexperimentat. Îi cer o sută de grame de chiftelute. Zice scurt DA! şi se repede la o pungă de hârtie în care se pregătea să-mi îndese chiftelutele. Întreb politicos: mi le poţi pune într-o caserolă? Sigur! Ia o caserolă şi-şi bagă mâinile în grămada de chiftelute. Şi umple şi  umple. Pune pe cântar: juma de kil! Se uită inocent la mine. Mai scoate din ele, te rog. 300 g. Mai scoate, te rog. 275 g. Ok, bine, lasă aşa.

Bate bonul greşit. 15 lei. Vine o doamnă mai în vârstă şi reface greşeala. 7 lei. Între timp, băietanu îşi făcuse de lucru pe telefon. Am văzut la clientul următor că era o furculiţă specială cu care pescuieşti chifteluţele. În fine. Băietanul ieşise deja cu două coşuri de gunoi de după tejghea.

La casă, aceeaşi sictirită.

Păcat că-i curat înăuntru, muzică bună, produse în regulă, dacă staff-ul e aşa cum e. Aş face cumva să mă asigur că menţin sus şi politica de servire, cultura angajaţilor, pentru că, personal, asociez BILLA cu nişte valori (în care se încadrează şi asta). Adică te poziţionezi ca “leading supermarket chain in Austria”, dar în România, la Dristor, arăţi că te doare-n paişpe de “customers and their shopping experience”.

Vreau BILLA înapoi!

Read More
Anne-Marie