Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "durere"

Provocarea cu gheața și sare

Posted by on 26 August 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Provocarea cu gheața și sare

Că tot e în trend gheața zilele astea (hah), vreau să vorbim un pic despre o provocare inutilă prin care îți faci și rău, doar ca să aduni like-uri. Pe scurt, cum ajung puștii de 12, 13 ani să aibă arsuri de gradul doi și noi ne uităm ca vițeii la poartă nouă.

Cine a chiulit la orele de chimie nu știe că dacă pui gheață peste sare și strângi tare pumnul o să te alegi c-un buboi de toată frumusețea care ustură și lasă urme. Cu toate astea, puștii continuă să se provoace între ei. Și mie mi-a recomandat cineva să fac asta pe Vlog-ul de Marți, dar vă rog să-mi trageți un genunchi în nas dacă mi-am pierdut neuronii în halul ăsta.

Câteva exemple:

Read More

Un pic de declin nu strică

Posted by on 23 July 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Un pic de declin nu strică

Nici nu ştiu cum e mai bine,

Să le las să vină toate,

Să se-aştearnă peste mine,

Or să lupt, să dau din coate?!

 

Şi nu vreau un “Fă ca mine” sau un “Eu, în locul tău”

Vreau să fie-un pic mai bine ca să nu-mi mai fie rău.

Geamandura-ţi efemeră şi busola inutilă

Te-au făcut cam… somniferă, acţionând ca o pastilă

 

Şi cum noaptea-i pentru gânduri, dimineaţa-i pentru cuget

Dup-amiaza-i pentru icnet, pentru oftat, pentru muget

Seara-i pentru ignoranţă, de la ceilalţi nepăsare

N-are cine să te-ntrebe Ce-ţi mai trebuie, Ce te doare

 

Îţi iei tâmplele în palme şi doar contemplezi masiv

Da` de unde-aşa, deodată, `cest miracol negativ?

 

Read More

Ipohondria.

Posted by on 19 May 2011 in De zi cu zi | 4 comments

Știu că sunt guralivă și vă comunic cam tot ce fac și dreg. De fobia mea legată de fluturii de noapte cred că știți de aici. Și de columbofobie poate. Dar de ipohondrie știți? Sunt ușor panicabilă în ceea ce privește starea mea de sănătate. Dacă mă doare o măsea, gata, fac cancer la creier și o să-mi taie și urechea. Dacă mă doare mâna dreaptă c-am dormit cu ea sub cap, gata, am artrită. Și tot așa.

Vă imaginați cam prin ce-am trecut acum două zile când m-au apucat niște dureri crunte în dreapta jos, față și spate – ca pentru service auto m-am exprimat aici. Credeam că m-oi fi dereglat de la curent și că-mi trece cu pastilele preferate: Ketonal. Dar nu. Nu trecea și nu trecea. Am răbdat eu până pe la vreo 10 seara când m-am așezat în pat înspre a paraliza. Complet. Spasme. Durere de-ți dau lacrimile. Nu mișcam. Se instalează panica. Am început să transpir gândidu-mă la tot ce-i mai rău. Și-am sunat la 112.

A venit un nene arab care mi-a tras o injecție dureroasă în derriere, după ce s-a chinuit să găsească o venă funcțională în mâna mea de copil de lumea a treia. Diagnostic: colică renală. Pfiii, și eu care credeam că-i cancer și că trebuie să-mi scot cel puțin un rinichi și un ovar. Toate ca toate, dar a fost primul meu apel la Salvare. Și-a fost la timp.

Read More
Anne-Marie