Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "electric fence"

Gratis şi cu condiţii

Posted by on 18 August 2011 in De zi cu zi | 0 comments

M-am hotărât să scriu azi despre munca pro-bono. Tot am făcut tot felul de proiecte fără bani, pentru experienţa în sine (faci cu drag voluntariat pentru vreun festival de teatru, film sau muzică) sau pentru ceva de băgat la cap pe plan profesional (vreun internship neplătit în agenţie sau vreo două săptămâni pentru un proiect într-un domeniu despre care nu ştiai mare lucru).

Am exact un an de zile în care am făcut muncă pro-bono în domeniul artistic. M-am apucat cu trupa Electric Fence (jumătate de an), iar în celalaltă jumătate de an am continuat cu un label de hip-hop.

Ce-am învăţat?

1. Că oamenii încetează să te mai ia în serios după o lună de voluntariat. Nu te mai apreciază la adevărata valoare, sunt suspicioşi cu privire la rezultatele muncii tale, încep să creadă că te-au câştigat la loto, îţi cer favoruri la orice oră şi în orice zi a săptămânii, se supără când nu livrezi cât vrea pipota lor umflată să livrezi (pentru că nu ai resursele necesare şi s-a discutat asta la început, iar nici clientul nu furnizează tot ceea ce îţi trebuie ţie ca să livrezi). Da, people take you for granted. Cel mai bun exemplu a fost când am terminat de gândit un concept de care toată lumea era încântată, mai puţin beneficiarul. Unul dintre cei care au asistat la crearea ideii i-a spus beneficiarului: Auzi, tu n-ai mai comenta dacă i-ai fi dat bani lui Anne. Ţi s-ar fi părut cel mai tare concept ever.

2. După vreo trei luni de voluntariat nu mai ai nici satisfacţie morală. Pentru că People take you for granted şi atunci nu mai ai de unde să primeşti un Băi, apreciez că mă ajuţi şi că faci aşa treabă bună şi zău că mă simt prost că nu te pot plăti deocamdată, dar o să mă revanşez eu. Nu, după vreo trei luni în care You stick to the plan primeşti un Ntz Ntz Ntz, nu e OK, ne luăm pe altcineva. Care să lucreze tot pe moca? Na, succes cu asta.

3. După vreo patru luni deja încep condiţiile. Bine că ai timp să scrii pe blogul tău sau să te întâlneşti cu prietenii tăi bloggeri sau să mergi la nu ştiu ce evenimente, dar timp ca să îmi faci munca pe care ţi-o dau şi pentru care nu te plătesc deja de patru luni nu-ţi găseşti.

Bun, să nu mă înţelegeţi greşit. Eu-s fată bună. Am făcut lucrurile astea CONŞTIENT. Bine, mai mult sau mai puţin cu Electric Fence, proiect din care speram că o să am şi eu la un moment dat de câştigat.  Am lucrat anul acesta pentru MINE, pentru că am învăţat din multe greşeli şi am cunoscut oamenii într-o ipostază pe care poate într-un job plătit nu aş fi avut ocazia s-o observ.

Aşa că nu e un an pierdut. Dar I`m ready to make some money :)

O definiţie amuzantă conform UrbanDictionary

Read More

PRoiecte.

Posted by on 25 April 2011 in De zi cu zi | 2 comments

Dir ridărs and frendz,

Din 15 aprilie nu mai am nici o legatură cu activitatea Electric Fence decât cea de om care apreciază talentul muzical al acestei trupe. Le mulțumesc pentru colaborare și vouă, tuturor celor care ați fost alături de mine în această experiență din care am avut multe de învățat. După jumătate de an de colaborare am hotărât că e cazul să lucrăm în stiluri diferite.

Noul proiect în care am ales să mă implic este Unic Production, un label de hip-hop înființat de tineri talentați în care am încredere și pentru a căror celebritate o să muncesc ca Miss PR. Și ca orice proiect și echipă la început de drum, am tăiat-o săptămâna trecută la Miercurea Ciuc, în teambuilding. Ce-am învățat:

1. că M. Ciuc este varianta românească a Mexico City. Nu numai în privința inițialelor, ci și a denumirilor barurilor și specialităților culinare. Am mâncat enchelada în Bandidos, am băut o limonadă verde-sintetic în Renegade, am înțeles că se baila în Obssession și mi-a mai trecut pe la urechi un nume desprins din Wild, Wild Mexico ce-mi scapă acum.

2. am învățat că nu pot dormi cu nicio ființă care sforăie. Așa că m-am purtat ca o nevastă când Beats, pug-ul canin din familia Unic Prod m-a sforăit: mi-am luat perna și pătura și m-am mutat pe canapea.

3. am mai înțeles că nu trebuie să promiți nimănui că o să lucrezi în vacanță. cc Alex and Florin

4. am mai înțeles că pot dansa ca Keri Hilson dacă am un profesor bun (Sărumââââna, Dml!)

5. dacă te simți bine și dai din mâini spunând că ești Avion, avioanele nu vor înceta să apară.

6. personalitățile diferite (dar COMPLET diferite) supraviețuiesc minim trei zile în aceeași cameră.

7. încă mai nimeresc coșul la baschet fără ochelari, cu părul în ochi și cu blugii lipiți de mine de cald.

8. nu o să se inventeze bila de bowling perfectă pentru mine.

9. e frumos rău la Frumoasa.

10. muzica mea îi face și pe cei mai pretențioși rapperi atenți :)

And yes, I will keep you posted.

And yes, I will start writing on this blog again.

And yes, I think that all these changes are just right for me.

Paște liniștit!

Read More

GuerriLive Electric!

Posted by on 5 April 2011 in De zi cu zi | 2 comments

Da, da, în caz de n-au ajuns mesajele mele la voi și n-ați apucat să vă setați frecvența pe ceea ce trebuie, am fost ieri în studioul roz de la Radio Guerrilla unde i-am privit cuminte de după geam (ca-n sălile de naștere :) ) pe Electricii mei dragi cum cântau, cum răspundeai la întrebările lui Bogdan Șerban și cum făceau ce știu ei mai bine: entertainment. Le-am dus celor de la radio o invitație la fel de roz ca ei la concertul următor.

Reacții pozitive din partea tuturor, tare mare bucurie acolo, mesaje, felicitări, totul cum trebuie ca să pregătim concertul din Wings, de pe 7 aprilie (joia asta) unde vă aștept cu bucurie să dănțuim. Twitterul mi-a dat feedback îmbucurător, sper c-au mai ajuns piese și la oamenii care nu auziseră de Electric Fence până acum, din câte am înțeles i-a căzut serverul lui Toma Nicolau :), poate și-al Chinezului, cine știe.

Elena a vorbit frumos de mine și iar m-a luat cu zgribulici de emoție, request-urile pentru Aven, Aven, șunen au curs, urmăriți-i mâine dimineață la Tonomatul dp 2, da?

Moment fotografic:

Read More

Un concert de nota 10.

Posted by on 21 February 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Fără altă introducere, că ştiţi deja de pe Facebook şi Twitter că ne-am simţit bine şi totul a fost foarte fain vineri în Wings, o las pe Elena Vasile, solista trupei Electric Fence să povestească din perspective mai înalte.

“Este doar o intamplare si o coincidenta rautacioasa, faptul ca ne-am hotarat sa cantam prima oara noua noastra melodie cu text in limba rromani intr-un club care se numeste « Aripi ».

A fost o cantare profesionist stabilita de-cu multe saptamani inainte. Seriozitatea organizatorului si-a facut simtita prezenta inca de la primele propozitii schimbate prin telefon. Atunci ne-a fost clar ca avem de-a face cu oameni care stiu ce vor, si cum se face.

Cateva decizii pe care le-am luat impreuna cu colegii de trupa si cu managementul trupei transformau aceasta cantare intr-un nou inceput. Urma sa cantam alaturi de un chitarist nou-nout, urma sa prezentam in premiera doua piese si totul parea foarte greu. Basca, era prima cantare pe anul asta.

Alexandru Misu – Andu este noul chitarist al trupei Electric Fence si ii uram bun venit si o viata lunga si plina de succese in trupa. In acelasi timp ne luam bun ramas de la Stefan Constantinescu si-i multumim pentru tot ce a facut pentru noi.

In principiu astea ar fi trebuit sa fie noutatile pentru prima cantare din acest an. Din pacate, Marti, Ovidiu Condrea tobosarul nostru din momentul acela ne-a anuntat ca Vineri nu poate participa la cantarea din Club Wings pe motiv de ‘’Zilele Orasului Gura Humorului’’ – cu Krypton. Cum nu ne puteam aseza de-a curmezisul carierei ilustrului nostru prieten si tobosar, am decis sa-l eliberam de povara care-i umbrea si incetinea ascensiunea si accesul pe marile scene ale tarii, si am decis sa cautam alt tobosar (aviz doritorilor).

Cum, insa, seriozitatea celor de la Wings trebuia rasplatita cu seriozitate, aveam doua zile sa gasim pe cineva, chiar si provizoriu cu care sa putem evolua Vineri 18 Februarie. Si cum din fericire lumea asta nu duce lipsa de nebuni frumosi si de oameni generosi ni s-a intamplat Florin Vasile, tobosar in Marca Inregistrata care a acceptat sa invete si sa cante 13 piese pe care nu le mai auzise, in doua zile. Da fratilor, am repetat doua zile si Vineri ne-am prezentat in fata voastra. Ce-a iesit ati vazut. In cele ce urmeaza, conform obiceiului, o sa evoc intamplarile asa cum le-am vazut eu.

 

Locatie :

Club Wings, str.Eminescu nr 127. Este fostul cinema Viitorul, o locanta din care oameni cu bun gust si pricepere au facut un loc primitor si prietenos. Spatiu mare si generos, oameni cooperanti, un loc in care toata lumea isi facea treaba zambind. Inca de la probe am stiut ca o sa iasa ce trebuia.

 

Logistica :

Ireprosabil. Nu sunt multe lucruri de spus in conditiile in care rider-ul tehnic impus de noi (care nu-i deloc simplu) a fost respectat cu sfintenie, in conditiile in care la sfarsitul cantarii am primit o inregistrare integrala pe track-uri a concertului de o calitate foarte buna. Ba ar mai fi ceva de spus – Chapeau bas domnilor!

 

Prestatie :

Incercati sa va puneti o secunda in locul meu si veti simti ce am simtit eu la repetitii, cand Andu, chitaristul nostru, m-a certat la repetitii pentru ca greseam interpretarea in unele locuri a unei piese pe care eu o compusesem iar el o invatase de o saptamana. A fost hilar si-un pic jenant. Repetitiile s-au desfasurat sub semnul stressului, dar si al uimirii. Am fost stresati cu totii pentru ca abordam un concert cu doi oameni noi si am fost uimiti de capacitatea si talentul acestui chitarist de 20 de ani, caruia toti ii vedem un mare viitor.

Despre nebunia tobosarului Florin am mai vorbit si probabil se va mai vorbi. E un nebun misto. Multumim lui Dan Ionescu si trupei Marca Inregistrata pentru ca ne-au imprumutat tobosarul si sala de repetitii si pentru ca, desi, erau ultimii care trebuiau s-o faca, au insistat sa-si plateasca biletul de intrare.

 

Vlad (bas)

Imperial. Creste in progresie geometrica. Stapaneste foarte bine piesele si instrumentul. Are o atitudine exceptionala si sunt convinsa ca a frant multe inimi in Wings.

David (sampler si keyboards)

In jurul lui s-au invartit toate, are foarte multe sarcini pe parcursul unui concert si nu s-a lasat coplesit de ele. Si-a facut treaba perfect, si-a permis chiar si un moment haios, dar virtuoz. A fost cu ochii tot timpul prin sala cautand pe cineva drag lui si-l felicit ca nu s-a lasat doborat de faptul ca acel cineva nu era acolo.

Florin (tobe)

Numai un nebun poate sa faca ce a facut el. A batut exact si cu mult testosteron ca sa nu zic c…i. Ne-a transmis energie si a fost atent la tot ce-i susura David in casca.

Andu (chitara)

Ne-a uimit atat de mult la repetitii incat la cantare ni s-a parut normal sa cante bine. A fost prezent, a avut atitudine si a completat intr-un mod fericit mix-ul pe care ne-am propus sa-l facem cu Electric Fence.

Eu

M-am simtit bine, m-am auzit perfect, cred ca am reusit sa transmit. A fost una dintre cele mai pretioase cantari din viata mea.

Lucian (sunet)

Ajutat intr-o masura mult mai mare decat in alte dati de echipamente, a fost exceptional. A fost regele efectelor, a stiut sa umple unde era gol, sa simplifice unde era aglomerat.

Anne-Marie (pr)

Captiva in dilema care-i paralizeaza actiunile, Anne-Marie se zbate intre datoria de a promova trupa si tendinta de a se promova pe sine insasi. In continuare e in cautarea unei modalitati de a ne face cunoscuti, de a aduce lume la concerte. Este o fata desteapta si perseverenta si nu ma indoiesc ca intr-o zi va gasi calea. S-a simtit faptul ca i-a placut ce a vazut pe scena, ca a fost mandra de noi si speram ca asta s-o ajute sa nu mai dezarmeze asa usor.

 

Concluzii

In opinia noastra si a altora, am avut cea mai tare cantare Electric Fence de pana acum.

Multumim tuturor celor care au venit si va asteptam Vineri, 25 Februarie in Grill Pub unde vom canta alaturi de prietenii nostri de la in Probe.

p.s. multumim lui Sorin-Aurel Sandu de la teatrul Masca pentru textul ultimei noastre piese, multumim Flaviei Fitoiu si Teatrului de Comedie pentru outfit, multumim Adrianei Craciunescu si lui Marius Mihalache pentru poze”.

 

Acestea fiind zise, ne vedem VINERI, în Grill PUB, la un nou concert!

Mai multe poze găsiţi pe pagina noastră de Facebook.

Read More

Timpuri Noi c-un tonus de zile mari!

Posted by on 22 January 2011 in De zi cu zi | 2 comments

*foto: Flavia Fiţoiu

 

Cum unde? În Grill Pub! Când? Aseară! Asta e, ai ratat! Ai ratat de la proba de sunet unde au băgat Drop it like it`s hot până la Da, da, ye, ye, ye, ce bine e la Stere şi la varianta orientală a piesei Adeline şi ai ratat şi solo-urile magice ale lui Dan Iliescu şi prezentarea aia mişto pe care a făcut-o Tică Alexe trupei şi ai ratat şi când a zis ca fetele să îşi aducă buricele mai aproape şi ai ratat şi când am sărbătorit Victoria şi ai ratat şi prima cană de vin fiert din partea casei! Of, păi eu când ţi-am zis în fiecare zi a săptămânii că ne vedem cu Timpuri Noi la Grill Pub VINERI, tu ce păzeai?

N-ai cântat cu noi că N-a tolă-tolă-tolănit-o de-ajuns şi nici nu te-ai întristat cu noi când a cântat Dan Iliescu despre Tata şi nici nu ai urlat după Tanţa, Helga şi Jeni! Păi ce-ai făcut? Zi-mi tu ce-ai avut mai bun de făcut aseară decât să-i vezi pe oamenii ăştia reuniţi şi cu mare chef de cântat, dansat şi râs? Că show-ul e cu glume şi cu gesturi şi cu subtilităţi şi cu un Aurel care ştie el ce mixează acolo în spate la butoane! Pfuai, să nu te prind că mai ratezi vreun concert din cadrul Stagiunii Rock 2011! Ne vedem vinerea viitoare tot la Grill Pub să ascultăm Marcă Înregistrată şi Pseudonoise şi ţi-oi mai povesti şi-atunci ce-ai ratat aseară la Timpuri Noi!

 

Anne-Marie Chelariu,

PR Electric Fence (care cântă e 25februarie tot acolo!)

 

 

Read More

5in2010

Posted by on 19 December 2010 in De zi cu zi | 0 comments

De la Claudia primesc o leapşă care zice că trebuie să scriu ce am făcut eu măreţ în 2010. Şi-am stat şi m-am gândit: Băi, ce-oi fi făcut? Că a trecut ca gândul anul. Dar tot scormonind, mi-au venit ceva idei de evoluţie. Şi mi-am dat seama c-aş putea să scriu mai multe lucruri. Mai mult de 5. Şi că sunt în stare să-mi stabilesc şi-un plan cincinal. Şi un New Year`s resolution. Să pornim:

 

1. Am fost la concert la Guns n` Roses şi am înţeles încotro trebuie să mă îndrept în viaţă. Vreau să fiu PR de trupă rock şi sunt pe drumul cel bun alături de Electric Fence.

2. Am terminat facultatea şi am intrat şi la master. Şi da, încă nu dau bani la stat.

3. Am primul job în agenţia pe care mi-o doream. Şi-am văzut cum e să ai un şef, cum e să ai un program şi cum e să fii tras la răspundere.

4. Am organizat Lecturi Urbane Piatra Neamţ împreună cu Toma şi m-am implicat în proiectul ăsta. Şi asta mi-a adus cunoştinţe noi şi oameni foarte frumoşi în viaţă.

5. Mi-am făcut blogul ăsta (şi între timp şi rockpublicity.ro unde scriu despre ceea ce fac eu în domeniul ăsta) şi am participat la tot felul de conferinţe, tweetmeet-uri şi alte onlainăreli, care m-au ajutat să mă împrietenesc cu oamenii de care numai auzeam în facultate.

Încalc cu un 6 în care zic că am fost cu PETROM şi Bobby Voicu #prinromania, am cunoscut locuri unde nu aş fi ajuns altfel şi oameni care mi-au făcut prima petrecere surpriză din viaţă. Şi pentru asta le MULŢUMESC.

Şi am mai făcut eu treburi notabile, dar după aia mă laud :) – Nu mai dau leapşa, c-am văzut că oricum a cam trecut pe la toţi ai mei.

Read More
Anne-Marie